Un debut la 61 de ani surprinzător de elocvent din unghi narativ şi psiho-sociologic. Situate între fervoarea cu care Mircea Eliade mânuia, în romanele lui realiste din anii 30, un carusel derutant de personaje, axate deopotrivă pe împlinirea erotică, fapta socială şi dimensiunea spirituală – şi parabolele morale din romanele lui Dan Stanca, cuplurile desfăşurate în Nunta se susţin reciproc prin contraste aproape violente şi multiplu moralizante.

Lumea „de fiţe” a noilor îmbogăţiţi cu nuntă la Snagov şi opulenţă ostentativă, direct legată mafiotic de corupţia generalizată, maschează afluxul de afacerism, cinism, amoralitate şi adulterism, cu priapisme spectaculoase, recalibrări erotice gen „changer les dammes”, vinovăţii tulburătoare şi răzbunări abrazive.

În contrapartidă, hybris-ul îşi cheamă pedeapsa, drept pentru care asistăm nu doar la elanuri spiritualiste, ci şi la agonii torturante, accidente cumplite şi ispăşiri pe măsură. Totul, cu un miez metafizic decupat inclusiv din dialogul Platon-Berdiaev.

buton