Când te formezi la școala junimismului, cu Titu Maiorescu îndrumător, și devii nu ”doar” editorul atitrat al operei lui Ion Creangă, ci și bibliotecarul Palatului, fiind consilier al lui Barbu Știrbey și un apropiat al lui Ionel Brătianu, al Reginei Maria și regelui Ferdinand, e de la sine înțeles ce valoare capătă jurnalul și corespondența lăsate posterității. Dacă adăugăm la asta apropierea de Nicolae Iorga – cel mai năstrușnic, picant, și uneori revoltător personaj al acestor însemnări – precum și excelenta editare a volumului (care dublează multe afirmații cu extrase din mărturii deopotrivă conservatoare și liberale, respectiv Marghiloman și I. G. Duca –  rezultă o lectură captivantă și plină de învățăminte pentru actualitate.

Ediţie de Constantin Bostan.

buton