Indiferent de preferințele scriitorului față de valorile întrupate de (spre ex.) Fidel Castro (sever taxate cândva de Mario Vargas Llosa, între alții), fapt e că, în aceste reportaje din Estul european al anilor 50, Marquez se arată un observator echilibrat, dar necruțător, al tablourilor socio-profesionale cariate de diversele tipuri de antiumanism comunist. Patetismul foamei, sărăcia și deprimismul stalinist în RDG, placiditatea și abulia politică a cehilor într-o Pragă fidelă Moscovei versus mândria, eroismul și solidaritatea catolicismului polonez, dar și  prezența în gări a multor ucraineni îmbrăcați în pijamale, sau coexistența naționalismului sovietic cu complexul de inferioritate față de americani – sunt numai câteva dintre punctele de interes ale cărții, inclusiv dinspre realitățile postcomunismului actual.

Traducere de Tudora Șandru-Mehedinți