Autoare mai bine de un sfert de veac a legendarului Bref, bașca deceniile de România liberă, Tia Șerbănescu este un gazetar împătimit, dar cu valențe de scriitor perfecționist și care, totuși, nu s-a dorit niciodată mai mult decât un cititor. Unul profesionist, ce-i drept, adică hiperactiv, înzestrat în egală măsură cu umor mucalit și ironie abrazivă, cu directețe casantă și subtilități multiplu aluzive, cu sarcasm și cinism incisiv, ca si cu lirism și empatie bonomă.

Într-un dialog complice, abil harponat interogativ de Cristian Pătrășconiu, întâlnim aici anii copilăriei, mania lecturii, fascinația Moromeților, anii de Casa Scânteii și cei de la Cotidianul, studenția la un pas de Adrian Păunescu, spaimele de Securitate, umilințele vamale, prietenia cu Constanța Buzea și Dana Dumitriu ș.a.m.d., totul într-un relaxant amestec de jovialitate și bună resemnare.

Viață de presă, din 1968 până în 2016, cu tot ce înseamnă o redacție, inclusiv turnătorii și delațiuni, cine erau cronicarii sportivi și câte stele aveau pe umeri ca să poată pleca din țară și altele. Un capitol savuros ne povestește ce însemna o greșeală de tipar în anii comunismului sau ce însemna să pui pe pagina din stânga rubrica „Hai-hui prin țară”, iar pe cea din dreapta vizita de lucru a tovarășului Ceaușescu.

Tia Șerbănescu a absolvit filologia în 1968 și a lucrat la România Liberă din 1968 până în 1989. Din 1993 până în 1998 a scris în Cotidianul lui Ion Rațiu și Doina Bâscă, iar din 1998 până în 2016 a lucrat la Curentul.

buton