Dacă ați citit romanul (puternic inspirat din viața autoarei) Inocenții, de Ioana Pârvulescu, ar fi recomandat să continuați cu Spre văi de jad și sălbăție, de Veronica D. Niculescu, poate una dintre cele mai delicate autoare din proza noastră.

Fidel cititor de Cehov, Dostoievski, Tolstoi, Bulgakov, Hrabal și traducând (excelent) Nabokov, scriind parabole animaliere în tipare de basm cu ținte moral-emoționale și corespondând eseistic admirabil cu Emil Brumaru (v. Cad castane din castani), Veronica D. Niculescu înzestrează solitudinea feminină cu energii narativ-prospective, decorează așteptările sentimentale cu reflexivitate psiho-comportamentală și înrămează fabulistic voința romancierei retrase creator în biblioteca publică în pitorești cadre etnofamiliale. Totul prin filigranul unei povești cu prințese, țestoase, pisici, păianjeni, câini și papagali.

buton