Jonathan Harris, Bizanţ. O lume pierdută, Traducere de Mihai Moroiu, Editura Baroque

Binevenită pată de culoare în peisajul editorial de la Baroque, dominat de cărţile cu savoir vivre şi romanele de vacanţă sentimentală.

Navigăm printre comneni, macedoneni, paleologi, lascarizi, cantacuzini, printre eretici şi evrei, iconoclaşti şi iconoduli, vedem Bizanţul atacat de (sau în războaie cu) perşi, avari, berberi, ostrogoţi, arabi, ruşi kieveni, bulgari, vandali ş.a., pătrundem în politica abilă a duplicităţilor eficiente pe nume „bizantinism”, în relaţiile turcilor şi grecilor, dar şi în subtilitatea imperial-milenară faţă de multele minorităţi, mai mult integrând decât destrămând sau exterminând.