Umberto Eco, Cronicile unei societăţi lichide, Traducere de Oana Sălişteanu şi Maria Boghiu, Editura Polirom

Când ai scris un roman ca „Numele trandafirului”, care avea să influenţeze serios arta narativă europeană, şi ai contribuit substanţial la dezvoltarea semioticii (între altele, cu conceptul de Opera aperta), numele tău figurând cu onor în cataloage de istoria artei, de medievistică sau bibliofilie, bineînţeles că, dedat cu pasiune gazetăriei, vei fi citit cu delicii, indiferent că te ocupi de masonerie, fraude bancare, dependenţa internetică a tineretului, statul mafiot şi Berlusconi, ori de religie, sociopsihologie, viciile mass media, terorism şi multe altele.

“Cronicile unei societăţi lichide” este o excelentă analiză a societăţii. Umberto Eco​ tratează comportamentul şi acţiunile oamenilor din punct de vedere socio-psihologic. Pornind de la ideea progres – regres, Dan C. Mihăilescu vă vorbeşte despre fobia de ierarhie, dependenţa de gadgeturi, ororile din mass-media sau despre setea planetară de anarhie. Un episod ce pune la punct realitatea bulversantă a zilelor noastre.

Dacă ţi-a plăcut recenzia, poţi cumpăra cartea de aici.