Cartea vine perfect în continuarea eseului despre Bucureştii lui Mircea Eliade din 2013 (urmând Celor două Mântulese, 2009).

Şase „lecturi posibile ale oraşului” : ca „arhitectură organică a memoriei”, la Mircea Cărtărescu ; „martor mut al Istoriei”, la Gabriela Adameşteanu ; „simptom al societăţii româneşti în tranziţie”, la Stelian Tănase ; „stâlp al lumii” de citit, însă, demitizant, în cheie ironică, la Simona Sora ; oraşul ca personaj, cu destin şi fizionomie proteică (dar bine întemeiat pe filieră documentară), la Ioana Pârvulescu ; şi Bucureştiul resorbit de călătorul străin, la Filip Florian, unde oraşul „dă corp vieţii interioare”.

Fiecare capitol este eficient dublat de un interviu luat special de autoare tuturor scriitorilor abordaţi.

Dacă ţi-a plăcut recenzia, poţi cumpăra cartea de aici.