Zenon – şi virtutea ca esenţă a vieţuirii (spre deosebire de plăcerea epicureicilor). Personaj suculent pentru anecdotica gen Diogene Laertios, Zenon e descris ca un tip înalt, slab, şubred şi flegmatic, pasionat de chifle cu miere şi vin, dar şi de adolescenţii frumoşi.

Ins aspru, de o avariţie barbară, pentru care somnul e o cădere, incestul oedipian ceva cât se poate de normal, iar zeul străbate materia aşa cum curge mierea în faguri, în vreme ce scopul vieţii este armonia cu natura.

Dacă ţi-a plăcut recenzia, poţi cumpăra cartea de aici.