Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuşi, Traducere, prefaţă şi note de Cristian Bejan, Editura Humanitas

Dacă tot vorbeam, nu demult, de Zenon, merita să facem un salt către stoicismul târziu, către  această veritabilă comoară de înţelepciune, absolut exemplară (şi) astăzi. Totul este în chip flagrant antipodic gândirii noastre. Aici se gândeşte cu precădere.

Întregul (nu se cultivă maniheita, fragmentarismul, părtinirea), se caută seninătatea (nu contorsionismul deprimant), armonia şi virtutea (nu hidosul, oroarea, viciile, devianţa). „Să fii lumină” şi „să stai drept”. „Ceea ce nu e util roiului nu e folositor nici albinei”.

Sapă mereu înlăuntrul tău, fiindcă acolo vei găsi izvorul binelui, adică daimonul, zeul din tine. Vorba lui Cioran : „găsesc mai multă mângâiere şi chiar mai multă speranţă în preajma unui împărat istovit, decât în preajma unui profet scânteietor”.

buton