„Statul îşi face datoria faţă de literatura naţională într-o singură formă: a sprijinirii celor ce ajută partidul care guvernează”, suna un verdict al lui Iorga din 1925. De o actualitate indubitabilă, ca şi multe altele din antologia de faţă. Alte realităţi, însă, se situează în chip dureros antinomic, precum o altă afirmaţie din acelaşi articol : „Fuseseră şi alte vremi. Toată adevărata politică venea din cultură şi una din cele mai înalte expresii ale ei era literatura. Cel mai însemnat om politic al nostru, Mihail Kogălniceanu, a fost şi a rămas scriitor în orice emanaţie a marelui său suflet”. În rest, dintre cele 11 capitole ale cărţii, cel mai răvăşitor-revoltător este al treilea, „Profiluri negre”, cu diabolizarea elitelor interbelice (inclusiv îndemnuri la arestare, condamnare şi chiar linşare) pe la 1945-50, în texte inchizitoriale semnate de Ion Caraion, Miron Radu Paraschivescu, Silviu Brucan, N.D.Cocea, Nestor Ignat, Horia Liman ş.a., printre ţinte figurând Blaga, Maniu, Crainic, Motru, Mihail Manoilescu, Ion Marin Sadoveanu, P.P.Panaitescu, Ion Petrovici…