M-am lăsat cu voluptate încărcat de fervorile, chinurile, iluziile şi angoasele acestei copleşitoare corespondenţe la 21 de ani, în aceeaşi vară – ţin bine minte – în care am citit convorbirile lui Goethe cu Eckermann împreună cu Bucuria vieţii şi Agonie şi extaz de Irving Stone. O suită perfectă, zic eu, pentru elanurile autoformative ale unei postadolescenţe indecis-încercănate. Ce poate fi mai tulburător şi paradoxal pilduitor pentru o tinereţe dedicată simultan, dar cu cu asupră de măsură, trăirii estetice şi vieţii în sine, decât patosul unei nebunii hiperdotate artistic, care traversează firesc meandrele dăruirii (inutile) de sine, căderile afective, eşecul social şi starea de nesiguranţă perpetuă, totul ghidând-o către pustia automutilării şi împlinirea în sinucidere?

Click pentru a cumpăra cartea