Vreo 30 de autori, în covârşitoare majoritate poeţi optzecişti, sunt întrebaţi frontal sau pieziş, subtil sau provocator despre afirmare şi ratare, despre provincia văzută ca spaţiu al damnării, ori, dimpotrivă, ca eficientă însumare de variante ale Capitalei. Despre poezia moldovenească, lunedismul bucureştean şi echinoxismul clujean.

Despre inutila, de nu chiar contraproductiva obsesie a Nobel-ului literar în spaţiul nostru cultural. Despre „noua sinceritate” a 2000-ismului, numărul cititorilor de poezie şi încă altele. Clujul, Marta Petreu şi Ion Mureşan. Ioan Moldovan şi Oradea, Dumitru Chioaru şi Sibiul, dar şi evadarea lui Ioan Es. Pop din Maramureş. Stabilirea lui Gabriel Chifu la Bucureşti, Parisul lui Matei Vişniec, eterna nemulţumire a lui Liviu Ioan Stoiciu de tot, de toţi şi toate, dar mai presus de orice un răvăşitor interviu cu Ion Zubaşcu.