Cartea de astăzi prezentată de Dan C. Mihăilescu a fost la bază o lucrare de doctorat despre Generaţia 27 : cuprinzătoare, echilibrată, comprehensivă, fără elanuri narcisiace, ci cu bună dotare pentru sinteză şi aport documentar de lăudabilă neutralitate ideologică.

Dacă Mircea Martin, coordonatorul lucrării, îi reproşează „minimalismul interpretativ”, în schimb, lucrarea face parte dreaptă şi Dreptei, şi Stângii, adăugând apetitului mistico-dictatorial al redutabilei echipe fascinate de Nae Ionescu (Eliade, Cioran, Noica, Vulcănescu, Polihroniade, Amzăr, fraţii Acterian, Comarnescu, Sebastian, Dan Botta ş.cl.) grupările sociologilor gustieni, ale diverselor paliere insurgente ale avangardei, sburătorismului, futurismului, într-un evantai mult mai amplu şi nuanţat decât este îndeobşte dispus să accepte reducţionismul unora.