În 2014, a debusolat lumea literară cu Laur, un roman hiperlăudat şi negat în egală măsură. Unora li s-a părut că navighează vrednic între Eco, Süskind şi Tarkovski (Numele trandafirului, Parfumul, Rubliov), altora o aiureală prolixă, sofisticată metafizic.

De data asta se lucrează cu tema revelaţiei de sine concomitent cu căutarea adevărului istoric. Questa emoţional-profesională a unui cercetător (Soloviov) întru restabilirea staturii generalului Larionov, figură legendară a alb-gardismului, dar – caz şocant – rămas în viaţă după toate execuţiile războiului civil şi epurărilor staliniste.

Situat între două tipuri de iubire carnală şi mai multe impulsuri profesionale (empatie, suspiciune, şantaj afectiv, pozne detectivistice) romanul vizează în fond paradoxurile etnopsihologice în cuprinsul războiului civil.