Literatura română nu s-a arătat niciodată prea doritoare de călătorii aventuroase (mai ales pe mările şi oceanele lumii), iar în siajul unor cărţi precum “Toate pânzele sus nu s-a avântat mai nimeni.

Având, însă, norocul să lucreze în flota comercială a României încă înainte de 1989, Radu Niciporuc a străbătut multe din mările şi oceanele lumii. Fără nimic din vulgaritatea şi cruzimile specifice genului, autoficţiunile de aici fac din insula plutitoare care este corabia o lume în sine, cu zeul suprem (căpitanul, zis Tata Mare), cu puţini îngeraşi, dar cu drăcuşori cât cuprinde, cu negrişori urcaţi clandestin pe punte, nu fără partide zdravene de tequila prin cârciumi portuare, poliţişti corupţi, ori femei rămase la ţărm şi care fac semnul de adio…cu sutienul.