Cea dintâi traducere în româneşte a acestui substanţial tratat dialogal din 1441-42, aparţinând unei faimoase personalităţi rinascimentale – arhitect, poet, matematician, sculptor, eseist, muzician, cu preocupări de fizică (optică) şi teoria artei.

Conservatorii  paseişti au destule motive de jubilaţie aici : familia tradiţională ca nucleu al puterii statale ; însemnătatea moştenirii genetice, paralel cu reţeaua relaţiilor sociale, a prieteniilor, empatiei de rang şi blazon, ca şi a intereselor de clasă ; trimiterile la Machiavelli, ca şi la stoicism, dar mai ales nenumăratele asocieri active ale antichităţii greco-latine la un subiect la fel de important, complicat, delicat şi fierbinte în Renaştere, ca şi în postmodernitate.

buton