Mulţumesc celor opt cititori care mi-au recomandat această carte, după ce am prezentat autobiografia lui Roger Federer ! Mai ales că este scrisă excelent, cu pagini ce rivalizează serios cu secvenţe din Ian McEwan sau Chuck Palahniuk (am văzut că Agassi îi mulţumeşte prietenului său J.R.Moehringer, ale cărui „memorii cutremurătoare” – The Tender Bar – promit să le caut).

Cel mai puternic lucru din carte este relaţia feroce, aproape diabolică în fervorile ei sadomasochiste, o relaţie de „iubiură” cu tatăl (precum a lui Cioran cu România), ca şi cu tenisul. Torturat din fragedă copilărie cu ambiţia părintelui de a-l face campion mondial, Agassi îşi va vedea modelată, pre-destinată întreaga existenţă de muncile sisifice la care a fost supus.

De aici, rebeliunea sistematică a adolescenţei, alcoolismul, fragilitatea psihică, nestatornicia, cultivarea destrămărilor de tot felul. E mai mult decât o autobiografie. Este un roman egografic şi un eseu de psiho- exemplaritate.

buton