Umbra dionisiac-dănţuitoare a lui Zorba pluteşte triumfător peste viaţa Sfântului Francisc recompusă aici, cum a făcut-o şi în cazul „ipitirilor” lui Hristos din alte romane ale lui Kazantsakis. Spectaculoasa devenire a a lui „Il Poverello” a fost adevărată mană cerească pentru energia cu care Kazanstakis a vrut (şi a ştiut) să infuzeze senzualitate în duhovnicie, prospeţime naturală în trăirea religioasă şi spirit artistic în tiparele dogmatice, amestecând, subtil sau năvalnic, ardenţa cu ardoarea, coregrafia cu alchimia sufletească şi carnalitatea cu metafizicul.