Astăzi, Dan C. Mihăilescu ne invită să păşim în lumea suprarealistă a poetului contemporan, Teodor Duna. Potrivit Simonei Sora (Dilema Veche), autorul portretizează o lume cu totul nouă, care nu seamănă cu nimic din ceea ce aţi citit până în prezent în poezia românească.

În timp ce, Alexandru Cistelecan, unul dintre cei mai importanţi critici şi editorialişti contemporani spunea despre cartea poetului nostru:

„În obiecte umane, principiul poetic e o imagine desfăşurată în avalanşă, o notaţie ce merge în catastrofa şi care sare imediat într-un scenariu fantasmatic dus regulat, la rîndu-i, în parabola. Notaţia transformată în vedenie, cam ca la Ion Mureşan, proiecteaza un film de concrete anxioase şi de peripeţii în metafizic, nonşalant relatate. Căci într-acolo se uita – şi acolo vede – Teodor Duna, poet cu o forţă imaginativă eruptivă, dar ritualizată. Iar de vazut, vede şi el cum «cadavrele se descompun» şi face reportajul – nu clinic însă, ci fantasmatic – al unei agonii. Totul într-o materialitate imaginativa şi o acuitate existenţială proprii doar poeţilor cu viziune.”