Margo Rejmer, Bucureşti. Praf şi sânge, Traducere de Luiza Săvescu, Editura Polirom

Are 31 de ani, scrie o teză de doctorat despre noul val din filmul românesc. A locuit destul timp în Bucureşti ca să-i prindă perfect virtuţile şi viciile, A fost sprijinită în ideea acesturi reportaj de Kazimierz Jurckzak şi Andrej Stasiuk, este prezentată pe coperta patru de Mariusz Szczygiel şi Mircea Vasilescu, iar în apartamentul varşovian are fotografii cu bulevardele Brătianu (Magheru) şi Bălcescu, realizate în interbelic de Nicolae Ionescu.

Bun echilibru între orori, pitoresc, nedumeriri, drame groteşti, arhitecturi debusolante, câini vagabonzi, corupţie, tragica mândrie pe nume casa Republicii, taximetrişti antipatici, „ţara lui râsu-plânsu”, legătura dintre decembrie 1989 legea antiavort a lui Ceauşescu şi „decreţei”. Plus dialogul halucinant de la p. 189 cu poliţistul care-i şopteşte hâtru resemnat : „ţara asta e un putregai, totul e-aici stricat până în măduva oaselor. Oamenii trăiesc numai pentru că fiecare-l fură pe fiecare”.