Într-un fel, cartea poate face pereche cu “Occidentalismul” lui Ian Buruma, întrucât întregul labirint geografic-istoric-economic-politic de aici a fost arhitecturat, străbătut şi influenţat în fel şi chip de-a lungul vremii de către mari puteri precum Anglia, SUA, Franţa, Germania, iar mai nou de URSS şi China.  Indiferent că vorbim de lumea arabo-islamică, de Golful Persic, şiiţi, suniţi, alauiţi etc., de Egipt şi Canalul Suez, de relaţia Turciei cu Siria şi problema kurdă, de „petrodolari” şi dictaturile din Iran, Libia, Irak ş.cl., ori de atât de indisolubila problemă a Israelului cu necesitatea unui stat palestinian.

Chiar dacă analizele lui Peter Mansfield (1928-1996, fost angajat al Foreign Office, apoi jurnalist şi corespondent din Beirut sau Cairo pentru Financial Times, The Economist, The Guardian, Sunday Times) păstrează nealterată amprenta viziunii britanice, ele au, fără îndoială, necesara doză de obiectivitate pentru un asemenea ghem conflictual.