Unul dintre cei mai mari „cititori” din lume – în special de romane de dragoste, dar nu numai – s-a dovedit, în ultima vreme, a fi chiar motorul de căutare Google, care a „devorat” peste 11.000 de cărţi în scopul de a-şi dezvolta arta conversaţiei. Andrew Dai, inginerul de software care a condus proiectul, şi-a propus ca răspunsurile oferite de Google utilizatorilor să fie nu numai corecte gramatical, ci şi cât mai nuanţate şi fireşti în ceea ce priveşte dialogul. Astfel, Google a folosit, după spusele reprezentanţilor săi, o baza de romane scrise de autori încă nepublicaţi, care puteau fi citite online. S-a spus că această colecţie, care a fost folosită şi de alţi cercetători preocupaţi de dezvoltarea inteligenţei artificiale, era disponibilă pentru a fi descărcată de pe Internet. Un oficial al Google care nu a dorit să-şi dezvăluie identitatea a explicat că, prin introducerea acestor cărţi în reţea, se dorea ca sistemul să fie capabil să genereze replici mai fluente şi într-un stil mai natural, iar astfel aplicaţiile să devină mai folositoare tocmai prin folosirea unui limbaj mai nuanţat. Se pare însă că, în realitate, lucrurile nu au stat tocmai aşa.

După o carieră de un sfert de veac în domeniul literar şi 29 de romane de diferite genuri publicate, de la romance la thriller, scriitoarea americană Rebecca Forster a descoperit cu stupoare că are şi un cititor mai puţin obişnuit – Google. Scriitoarea a mărturisit că, atunci când a aflat că romanele ei au fost folosite pentru a dezvolta inteligenţa artificială a motorului de căutare Google, s-a simţit ca într-un roman SF. „Eu încă gândesc lucrurile în modul clasic – că un cititor îmi va lectura cărţile. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că m-ar putea citi o maşinărie!” spune autoarea referindu-se la Google. „Nu ştiu care este obiectivul lor real, dar în mod cert nu să-mi aducă mie mai mulţi cititori. Este oare vreo diferenţă între această situaţie şi cea în care o persoană mi-ar folosi cartea pentru a aprinde un foc? Eu n-am nicio idee!”, mai spune Forster.

Supărarea unora dintre scriitori s-a datorat faptului că nu le-a fost cerută permisiunea înainte de a li se folosi operele şi nu li s-a explicat nici motivul urmărit prin acest experiment. Mai mult, declaraţiile celor de la Google au pus doar paie pe foc: „Mi se pare curios să vorbească despre cărţi gratuite scrise de autori nepublicaţi. Eu am un statut cu totul diferit de acesta” a explicat scriitoarea americană.

Şi Erin McCarthy, autoare a peste 28 de romane dintre care unele bestseller în Statele Unite, a descoperit că între cititorii ei se află şi unul cu inteligenţă artificială. Însă scriitoarea s-a declarat fascinată să afle că romanele sale de dragoste sunt folosite să dezvolte abilitatea de a comunica a motorului de căutare. Situaţia neobişnuită a bulversat-o pe scriitoare, care a declarat că nu ştie cum să răspundă exact faptului că munca sa a fost folosită într-un cu totul alt scop decât intenţionase ea şi din care, se presupune, gigantul Google va avea o mulţime de avantaje materiale. „Nu-mi dau seama exact de scopul lor până nu îi văd în acţiune. Presupun că au achiziţionat iniţial şi un exemplar al cărţii. Conţinutul romanului este o proprietate intelectuală şi astfel ar trebui tratat pentru un mediu sănătos al comunităţii creative”, mai spune aceasta.

Variante online ale unora dintre romanele celor două autoare puteau fi citite gratuit pe Internet, cu menţiunea folosirii lor „doar în scopul delectării personale şi cu respectarea muncii asidue a scriitorului”. Google însă susţine că este perfect acoperit legal în acţiunea sa de dezvoltare a inteligenţei artificiale prin folosirea fără permisiune a romanelor unor scriitori. „Acest lucru nu le face niciun rău autorilor. Nu are importanță dacă sunt citiţi de un om sau de o maşină” susţin oficiali ai Google. Până în acest moment nu s-a stabilit dacă toată această situaţie este ilegală sau doar imorală. Un singur lucru este însă cert: potrivit lui Andrew Dai, motorul de căutare Google a „citit” atâtea romane de dragoste încât teoretic ar putea să „scrie” chiar el unul.

Vouă cum vi se pare ideea de a citi un roman creat de o inteligenţă artificială?