Așteptat ani buni după lansarea volumelor „Totul e iluminat” și „Extrem de tare și incredibil de aproape”, cel de-al treilea roman al scriitorului american Jonathan Safran Foer, “Iată-mă“, a răsplătit răbdarea fiecărui cititor. Despre acest volum autorul american spune că îți poate lua „fie 10 luni, fie 25 de ani ca să-l scrii”, sugerând că i-a fost necesară experiența unei vieți și mai puțin de 10 luni în fața computerului pentru a-i conferi acesteia o formă artistică. Și, într-adevăr, în cei zece ani scurși între publicarea celei de-a doua cărți și lansarea romanului “Iată-mă”, Foer a parcurs evenimente nu tocmai lipsite de importanță în viața personală.

A devenit tatăl a doi copii (care acum au 11 respectiv 8 ani), căsnicia sa a intrat în criză, iar în urmă cu 3 ani s-a despărțit amiabil de soția sa, scriitoarea Nicole Krauss. De altfel, mulți cititori și critici au observat unele similitudini între Jacob, protagonistul romanului „Iată-mă” și viața reală a lui Foer. Însă, romanul nu este o confesiune ne spune autorul, care mărturisește că nu i-a fost greu să scrie o carte despre un cuplu aflat în impas. „Mi-ar fi fost greu dacă Nicole era supărată pe mine. Dar nu este. Suntem foarte apropiați. De fapt, niciun fapt real nu e de recunoscut în carte” atrage atenția Foer, care subliniază că „Iată-mă” este mai mult un roman despre alegeri și „acasă” – în sensul extins al acestui cuvânt. „Iată-mă este o carte autobiografică doar în sensul perspectivei din care sunt privite subiectele dezbătute. Tipul de umor, observațiile și ritmul gândirii protagonistului  – acelea sunt ale mele” spune Foer celor care cred că romanul „Iată-mă” este oglinda fidelă a unor întâmplări reale din viața lui.

Până la urmă, acesta este un fapt secundar. Pentru cititori nu are importanță dacă romanul reflectă viața reală a scriitorului american evreu de origine, ci capacitatea de a proiecta în universalitate întâmplările narate, astfel încât cartea sa să aibă rezonanțe personale pentru fiecare dintre noi.

Foer spune că „Iată-mă” este un roman despre alegeri și „acasă”, iar aceasta o putem înțelege în mai multe moduri. Acasă poate însemna Washington DC, orașul care este noua casă pentru cele patru generații de evrei sosiți în capitala americană –  Jacob, scenarist la HBO, căsătorit cu arhitecta Julia și cei trei copii ai lor Sam, Max şi Benjy, pentru Irv şi Deborah, părinții lui Jacob și pentru Isaac Bloch, bunicul lui.

„Acasă” se referă însă și la fidelitatea față de propria persoană astfel încât fiecare alegere să se armonizeze cu viața care ne reprezintă cu adevărat, dar și la autenticitatea relațiilor pe care le stabilim cu ceilalți. Aceste teme sunt urmărite pornind de la universul interior și casnic al lui Jacob până la cel extins, al vieții evreilor în Statele Unite. Aceasta conferă de altfel și structura concentrică a romanului și îi asigură coeziunea pe toate planurile.

Intriga cărții constă în descoperirea de către Julia a unor mesaje cu conținut sexual explicit în telefonul (secret) al lui Jacob. Criza declanșată atinge doar punctul culminant în acel moment, pentru că, în fapt, a fost construită prin inerție, neatenție și alegeri nefericite cu mulți ani înainte. Toate acestea se întâmplă în ajunul ritualului de bar mitzvah al lui Sam, băiatul cel mare, deși acesta nu-și dorește să treacă prin așa ceva. Toate ritualurile familiei, religioase sau nu, sunt însă fapte exterioare, care nu-și găsesc ecoul în convingeri profunde, ci au doar rolul de a stabili cadrul unei vieți înțelese ca fiind corecte. „Interiorul vieţii a devenit mult mai neîncăpător decât exteriorul ei, creând astfel o cavitate, un gol. Motiv pentru care bar mitzvah părea cu atât mai important: era ultimul fir al unei frânghii deşirate. Tăierea lui, aşa cum Sam îşi dorise din răsputeri, şi aşa cum sugera Jacob acum, chiar împotriva propriilor sale nevoi reale, ar fi însemnat proiectarea nu doar a lui Sam, ci şi a întregii familii, tocmai spre acel gol, unde se afla, de altfel, destul oxigen pentru o viaţă – dar ce fel de viaţă?”

Ca și când evenimentele din viața lui Jacob și a familiei sale ar fi avut o stranie reverberație, Israelul este afectat de un cutremur devastator și de război, existența sa fiind pusă sub semnul întrebării.

„Iată-mă” este mai mult decât un roman al unei familii aflate în impas. Pornind de la Jacob și Julia, cititorul va urmări cu interes provocatoarea și dificila relație cu cei trei copii superdotați ai lor, dar și dialogurile cu Isaac, bunicul lui Jacob și Tamir, vărul din Israel. Acestea ramifică tematica romanului spre problema identității evreiești și a dificilelor alegeri pe care acest popor trebuie să le facă pe pământ străin. „Să nu ai de ales e tot o formă de alegere” este titlul unui capitol al cărții, care ne sugerează că, până la urmă, responsabilitatea pentru acțiunile noastre ne aparține întotdeauna în integralitate.

Titlul cărții, „Iată-mă” i-a fost inspirat autorului de răspunsul lui Avraam către Dumnezeu, când este chemat să-l aducă drept jerfă pe unicul său fiu. Protagonistul cărții, Jacob, poartă însă numele acelui personaj care a luptat o noapte cu îngerul Domnului pentru ca în zori să primească un nou nume: „Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!”.

Între ceea ce semnifică cele două personaje, Avraam, simbol al credinței neclintite și Iacob, cel care s-a luptat cu Dumnezeu pentru a obține binecuvântarea, pare a se mișca și personajul lui Foer, care conferă unei drame moderne proiecții legendare.