Povestea lui nu a început cu „a fost odată ca niciodată”, ci cu „un om căra în spate un dram de naivitate”. Iar lumea văzută prin lentila naivităţii, aşa cum ne-o descrie Iv cel Naiv, este jucăuşă, proaspătă, ca şi când atunci am fi văzut-o pentru prima dată, frumoasă şi perfectă în imperfecţiunea ei.

5Iv cel Naiv ne-a lovit în plexul solar, acolo unde se află sufletul, „cu bulgari de hârtie în care e împachetată o poezie” şi am reacţionat într-un mod surprinzător chiar şi pentru noi: cei care uitaseră să fie copii au descoperit bucuria jocului, cei care întorceau capul într-o parte, ferindu-se de cotidian şi rutină, au observat frumuseţea camuflată în aceste haine şi noi toţi am învăţat să ne deschidem sufletele şi să privim fără teamă – la noi înşine şi la cei din jur.

L-am descoperit cu surprindere în „Versez”, cu „Uibesc” am început să privim dragostea pentru tot din jur cu alţi ochi şi am continuat fascinaţi să explorăm lumea lui Iv cel Naiv în „Nesfarsesc”. Au urmat cărțile „de citit cap în cap” de îndrăgostiţi, „16 poezii de iubire pe care mi le-aş fi scris mie dacă aş fi fost tu” şi „Cartea săruturilor”. Cine s-ar fi gândit că lumea poate fi descoperită într-un mod atât de plăcut – prin 42 de tipuri de sărut?
Iv cel Naiv spunea că poezia este felul său „de a schimba oamenii, unul câte unul”, însă nu-şi arogă niciun merit pentru aceasta. Crede doar că a avut noroc să fie prin preajma, în momentul când oamenii şi-au deschis sufletele. Despre poet şi poezie, în 5 întrebări şi răspunsuri, cu Iv cel Naiv.

Ştiu oameni care renunţaseră să mai citească poezie, dar s-au reapucat, pentru că au descoperit cărţile tale. Şi, de asemenea, oameni care nu au avut niciodată o aplecare specială către poezie, dar au început să o iubească, după ce te-au cunoscut. Care sunt „armele secrete” prin care crezi că ai reuşit să faci oameni cu preocupări diferite şi de toate vârstele să iubească versurile?

Iv cel Naiv: Cred că secretul stă, pe de o parte, în procesul de observare – scriu despre lucruri pe care le regăsesc în jur, la ceilalţi oameni, iar pe de altă parte, în filtrul pe care îl aplic acestor lucruri – unul care face realitatea mai atrăgătoare, fără s-o modifice fundamental. Asta vine din credo-ul meu că arta trebuie să fie un fapt inteligibil, accesibil oamenilor. Versurile sînt un fel de Instagram al cuvintelor – fotografiez, pun un filtru, oamenii înţeleg, primesc emoţie, le place.

Spuneai odată că poezia vine de la oameni, trece prin tine şi se întoarce la ei. Crezi că romanul s-a născut poet?
Iv cel Naiv: Nu. Dar cred că în fiecare om de pe Pământ există poezie. Atât de bine ascunsă, încât n-o va descoperi niciodată, atât de multă, încât ajunge să şi păşească într-un fel poetic, atât de frumoasă, încât te face să nu-i vezi negul de pe obraz.

Cum am fi arătat noi, oamenii, dacă nu ar fi existat poezia?
Iv cel Naiv: Pe dinafară, la fel. Pe dinăuntru, mai vulnerabili. Poezia e un fel de splină a spiritului nostru – se poate trăi şi fără ea, dar am fi expuşi unor boli. Resemnarea e doar una dintre ele. Aşa că aveţi grijă de poezia din voi, să nu ajungeţi la operaţie!

Naivitatea, văzută ca o valoare, despre ce ne vorbeşte de fapt?

Iv cel Naiv: Despre abilitatea de a nu vedea văzutul şi despre puterea de a vedea nevăzutul.

Ce crezi că îi lipseşte lumii de azi?

Iv cel Naiv: Mai mulţi brazi.