Nu-i așa că vi s-a întâmplat și vouă să stați și să tremurați de frică cu cartea în mână? Noaptea, la o oră care ar fi fost mult mai propice somnului bun și dulce, cu o veioză cu lumină sugestivă, dătătoare de fiori reci pe toată suprafața corpului? Probabil că, adulți fiind, ne credem departe de coșmarurile copilăriei și ne pare imposibil să ne mai speriem de omul negru, de stafii sau obiecte care par să prindă viață cu unicul scop de a ne băga în sperieți. Ei bine, nu, nu suntem niciodată destul de copți, încât să nu ne mai fie frică.

E adevărat, uneori ne și place sentimentul de teamă inspirat de cine știe ce povești cu crime barbare și sociopați notorii, dar, atunci când suntem în căutare de senzații tari, nimic nu bate un thriller psihologic, de preferință citit într-o noapte cu furtună, când suntem singuri în casă. Nici măcar filmul omonim, dacă există deja unul, care mizează, oricum, mai mult pe sunete decât pe sugestie. Asta e numai și numai treaba cărții.

Poate te-ai întâlnit până acum cu Colecționarul lui Fowles. Cartea e mai mult metaforică, dar senzațiile  de sufocare sunt magistral construite de către autor. Sau, dacă ești fan al horror-ului, e imposibil să nu fii familiarizat cu romanele lui Stephen King. Iar atunci când cartea e chiar despre frică în sine, știi c-ai intrat pe un teritoriu cu adevărat blestemat. Nu ajută nici faptul că unul dintre personaje e un clovn deloc amuzant. Ne referim, evident, la Orașul bântuIT.

Știm că e posibil să fi văzut filmul, dar ne credeți când vă spunem că Exorcistul, cartea, este cu mult mai înfricoșătoare, nu? Dacă vă plac lucrurile pe jumătate spuse sau doar sugerate, dați o șansă Rebeccăi gotice a lui Daphne du Maurier. Toate întrebările și minciunile care străbat întreg romanul îl vor bântui pe cititor până la sfârșitul cărții, iar misterele din ea sunt demne de un roman polițist în toată regula.

Când vine vorba de căderea în abis, nicio altă carte nu zugrăvește mai bine această stare decât American Psycho, de Bret Easton Ellis. Violența merge mână-n mână aici cu descrierile mai mult decât tulburătoare ale crimelor personajului central, dar și cu societatea consumeristă, veridic redată de către autor.

Dacă ați văzut filmul și n-ați picat într-o stare deplorabilă și vecină cu depresia, poate vă încumetați să dați o șansă lui Hubert Selby Jr. și al său Recviem pentru un vis. E acolo un set întreg de vicii și toți atâția dependenți, degradare treptată, damnare și obsesii, iar motivul pentru care acest roman sperie este pentru că teribilul expus în ea te duce cu gândul la lumea în care trăim azi.

Un alt roman, asemănător Recviemului… prin faptul că cele descrise în el intră în categoria posibilului, este Povestirea cameristei de Margaret Atwood. Din această ficțiune speculativă, femeile vor ieși mai zdruncinate pentru că rolul lor în scrierea autoarei canadiene este redus la perpetuarea speciei și la activități domestice, fără drepturi sau fără permisiunea de a da glas propriilor opinii.

O listă a celor mai înspăimântătoare povestiri nu ar fi completă fără maestrul macabrului, Edgar Allan Poe care, în povestirile sale, este preocupat de toate categoriile sinistrului, inclusiv de descompunere și senzația îngropării de viu, angoasă, isterie și paranoia.

Din seria sper-să-nu-mi-se-întâmple-mie-asta, vă invităm să citiți și Trebuie să vorbim despre Kevin, un roman despre o mamă care se simte vinovată deoarece nu simte nicio emoție în privința propriului copil pe care îl consideră chiar un monstru. Lionel Shriver e maestră în construcția tensiunii, cititorul trecând natural printr-o serie de senzații halucinante şi tulburătoare.

Bonus. Din literatura română, nu putem recomanda îndeajuns lectura Domnișoarei Christina de Mircea Eliade, poveste tipică cu conac boieresc vechi, bântuit de o strigoaică. La granița dintre real și fantastic, romanul e scris bine și e imposibil să nu simți teama urcând în tine odată cu invazia spiritelor în pagină.

Ce părere aveți despre romanele horror și care sunt preferatele voastre?

Autor: Ioana Ristea