Meik Wiking, autorul cărților „Mica Enciclopedie Hygge” și „Mica Enciclopedie Lykke. În căutarea celor mai fericiți oameni din lume”, are probabil cea mai frumoasă și mai puțin stresantă slujbă din lume. În debutul celei de-a doua cărți ale sale publicate în România, „Mica Enciclopedie Lykke”, Meik Wiking ne explică faptul că, în calitatea sa de CEO al Institutului pentru Cercetarea Fericirii, din Copenhaga, are îndatorirea de a înțelege, a măsura și a promova fericirea. Într-o societate ca a noastră, în care încă avem de remediat situații complicate ce țin de sănătatea publică, educație și câte și mai câte, gândul că în alte țări se alocă bani de la buget pentru ca cineva să studieze gradul de fericire al poporului și să realizeze studii aplicate care au la bază acest concept ne fac un pic circumspecți. Există așa ceva? Există în Danemarca, țara cu cei mai fericiți oameni de pe planetă – conform studiilor în domeniu.

Meik Wiking ne explică de la bun început care este scopul acestei mici enciclopedii dedicate fericirii. „80% în ceea ce privește diferențele în materie de fericire ține de ceea ce se află in interiorul țărilor. Cu alte cuvinte, poți găsi danezi foarte fericiți și foarte nefericiți – și poți găsi togolezi foarte fericiți și foarte nefericiți. Așa că politicile tărilor sunt una, iar comportamentul și perspectiva noastă asupra vieții sunt cu totul altceva”. Meik Wiking își propune să descopere care sunt numitorii comuni ai celor mai fericiți oameni de pe glob și care sunt lecțiile lor de viață. „Mica Enciclopedie Lykke” încearcă să răspundă la întrebarea ce putem face pentru a fi mai fericiți și să dezvăluie care sunt secretele celor mai fericiți oameni din lume. O misiune ambițioasă, iar noi rămânem, în continuare, la fel de circumspecți. Acest lucru este totuși oarecum straniu, pentru că fiecare dintre noi caută, în plan personal, fericirea, deși nimeni nu spune lucrul acesta în gura mare. Ne urăm fericire, sănătate, prosperitate cu ocazia sărbătorilor, a zilelor de naștere sau onomasticilor. În rest, la noi în țară, cel puțin, fericirea este tratată cu oarecare discreție. Aceasta în ciuda faptului că nu suntem un popor chiar trist – avem umor și în cele mai negre situații.

„Mica Enciclopedie Lykke” își mai propune însă ceva – să caute binele în lume. Meik Wiking își invite cititorii la o „vânătoare de comori”, iar în lumea modernă aceste comori poartă numele de „Încredere”, „Bunătate”, „Libertate”, „Sănătate”, „Bani” și „Faptul de a fi împreună”. Acestea sunt de altfel și titlurile capitolelor din „Mica Enciclopedie Lykke”. Dacă le studiem bine ne putem întreba: cine n-ar fi fericit dacă le-ar avea pe toate acestea?

„Lykke” înseamnă fericire, iar Meik Wiking pare hotărât să ne demonstreze prin cartea sa că fericirea nu este un țel imposibil, e mai ușor de atins decât credem și o putem descoperi în toate micile gesturi care compun o zi obișnuită din viețile noastre. Specialistul în fericire ne învață că atunci când suntem în compania oamenilor am deschis deja o cale către un sentiment de bine interior, dar și că fericirea adusă de bani este doar o problemă de percepție. Banii ne oferă multe oportunități, dar prin ei înșiși nu ne garantează cert fericirea. Meik Wiking ne dă exemplul oamenilor din Coreea de Sud, care au așteptări foarte mari. Spre exemplu, devin nefericiți dacă nu achiziționează o mașină nouă în fiecare an. În Danemarca, oamenii nu au astfel de așteptări. Din contră, au obiceiul de a pune răul în față, iar dacă acesta nu se întâmplă, sunt „lykke”. Iar de mașini noi puțini danezi își pun problema, cu atât mai mult cu cât taxele sunt de 150%. În privința sănătății, Meik Wiking pune problema în același mod. Se știe că japonezii au o speranță de viață ridicată. Însă, autorul danez se întreabă cum este mai bine să trăim: păstrând cu strictețe igiena unei vieți de teamă că vom muri tineri sau bucurându-ne de fiecare zi, e adevărat, cu consecințele de rigoare.

  • În ce mai credem noi, Sam?
  • În faptul că există bine în lumea asta, domnu’ Frodo. Și că merită să lupți pentru el.

Meik Wiking apelează la cuvintele celebrelor personaje create de Tolkien pentru a-și susține principala idee a cărții. „Asemenea lui Tolkien, Hemingway a scris, cândva, că lumea este un loc minunat pentru care merită să lupți. În zilele noastre, este mai ușor de observat lupta decât ceea ce este minunat. Este ușor să arăți spre cerurile cenușii și spre norii plumburii, dar poate că ar trebui să fim cu toții mai mult ca Sam-cel-Înlelept Gamgee (dar, de preferat, cu mai puțină blană pe picioare) și să vedem binele din lumea noastră” spune Meik Wiking. Aceasta este o concluzie la care au ajuns, pe diferite căi, mulți dintre înțelepții acestei lumi. Când ne vorbește despre fericire, Dalai Lama ne explică același lucru – este o problemă de percepție. Astfel, dacă la începutul cărții misiunea lui Meik Wiking părea cumva asemănătoare cu cea a lui Don Quijote, după ce îi vom parcurge volumul vom realiza că are dreptate și nu vom mai fi la fel de circumspecți. Fericirea ține, până la urmă și de perspectivă asupra vieții și de atitudine.

Voi ce credeți despre aceste lucruri?