Istoria semnelor de carte este legată inerent de însăși apariția și răspândirea cărții. Se pare că ele însoțesc cartea de aproape 2000 de ani deja, de la prima apariție a codexului în primul secol al erei noastre. Astfel, cel mai vechi semn de carte existent datează din secolul 6 e.n. și e realizat din piele ornamentată și cu pergament pe spate.

În Evul Mediu, din secolul XIII și până în secolul XV, multe semne de carte interesante au fost folosite în manuscrisele și incunabulele din mănăstirile europene. Acestea erau, în general, din pergament sau piele și pentru fabricarea lor se folosea restul de material utilizat pentru realizarea copertelor de carte. În mănăstirile medievale, semnele de carte aveau o varietate de forme, de la un simplu fir de ață până la triunghiuri sau discuri rotative care erau făcute în așa fel încât să indice pagina sau coloana unde cititorul se oprise din lectură.

Muzeul Regal din Brunei deține un semn de carte din fildeș, realizat în India, care este împodobit cu un motiv geometric ce datează din secolul 16. Un model obișnuit de semn de carte din secolul XVIII și până în secolul XIX era reprezentat de o panglică îngustă de mătase, de nu mai mult de 1 cm în lățime, lipit de carte în partea de sus a cotorului și destul de lung încât să iasă în afara marginilor inferioare ale cărții.

Primele semne de carte detașate și, deci, care puteau fi colecționate, au apărut prin anii 1850. În epoca victoriană, doamnele din societatea aleasă îşi învățau fiicele să brodeze, iar acestea erau nevoite să-și arate aptitudinile în acest domeniu. Aceasta însemna că multe semne de carte erau brodate și utilizate în biblii sau cărți de rugăciune și făcute cadou membrilor familiei sau prietenilor intimi. Aceste semne de carte făcute de mână erau realizate din bucăți de panglică brodate sau cărora li se cosea o felicitare mică sau un desen.

Până în anii 1860 au început să fie folosite și mașinile de cusut pentru realizarea semnelor de carte, iar cele din mătase erau cadouri foarte apreciate în era victoriană. Din 1880, producția acestui tip de semn de carte scade pentru că apar cele făcute pe hârtie sau carton. Tot atunci, cărțile devin din ce în ce mai populare și disponibile pentru mase. Companiile de asigurări, editorii și alte tipuri de afaceri se folosesc de semnele de carte gratuite pentru a-și face publicitate.

După 1850, semnele de carte au început să fie realizate din cele mai diverse materiale. Fie că sunt din aur, bronz, aramă, cositor, piele sau fildeș, toate au acum și mărimi sau forme diferite. Multe dintre aceste semne de carte sunt create sub formă de cuțitașe pentru că, la începutul secolului 19, paginile din cărți nu erau complet separate, deci semnele erau folosite și drept cuțite de tăiat hârtia.

În ziua de azi, iubitorii de cărți se bucură de o diversitate mare de semne de carte. Colorate, hand-made, cu magnet, din lemn sau simple, de carton, orice experiență a lecturii este incompletă fără un semn de carte adecvat. Se poate în continuare să ții minte pagina la care ai rămas (există cu adevărat asemenea optimiști?), să „urechezi” pagina sau să folosești un bilet de autobuz sau o hârtie oarecare, dar un semn de carte ține, poate, și de dragostea pe care o ai față de actul lecturii, cât și de lejeritatea acestuia. În plus, colecționarea lor se poate ușor transforma în hobby și cu ajutorul lor îți poți aduce foarte bine aminte de toate orașele din lume pe care le-ai vizitat, cumpărând câte unul din fiecare dintre acestea. Mai mult, un semn de carte tematic, reprezentând un motiv din poveste, poate constitui și un imbold pentru copii să citească. Indiferent de rațiune, un semn de carte bine ales te poate face și mai dispus să-ți continui cursa după știință sau aventură, mult mai bine decât o pot face alte metode nu la fel de sigure și nici la fel de atrăgătoare.