Pe 15 septembrie, în urmă cu exact 128 de ani, în micul oraș Torquay de pe Riviera engleză s-a născut Agatha Mary Clarissa Miller, cea care avea să devină mai târziu Agatha Christie, regina absolută a misterului, doamna romanului polițist și scriitoarea de Cartea Recordurilor. „Foarte puțini dintre noi sunt ceea ce par” obișnuia să spună scriitoarea ridicată la rangul de Comandor în Ordinul Imperiului Britanic pentru servicii aduse literaturii. Maestră a suspansului și misterului, așa cum bine știm, nu ne îndoim că viața trăită cu atâta pasiune de scriitoare are multe zone care vor rămâne pentru totdeauna tăinuite. Ceea ce ne propunem astăzi este doar să celebrăm una dintre cele mai iubite scriitoare ale lumii, pe care am descoperit-o cu toții printre rândurile cărților sale.

Despre Agatha Christie este greu să vorbești altfel decât folosind repetitiv superlativul: cea mai bine vândută romancieră a tuturor timpurilor, femeia care a avut cele mai mari profituri de pe urma crimei de la Lucrezia Borgia încoace, cel mai tradus autor, pe locul trei însă ca volum al vânzărilor, la scară planetară – după Biblie și opera lui Shakespeare. Romanele Agathei Christie au fost traduse în cel puțin 103 limbi, iar piesa „Cursa de șoareci” a înregistrat un record mai puțin obișnuit: se joacă de 66 de ani fără întrerupere, iar cele 27.000 de reprezentații de până acum au avut un succes la fel de mare. Iată cu cine avem de-a face! Vorba cronicarului, „se sparie gândul” numai îndrăznind să pornească pe urmele unui astfel de titan al literaturii. Am făcut-o însă și am descoperit cu plăcere și uimire o femeie sclipitor de inteligentă, pasională și talentată, care prețuia bucuriile simple ale vieții și trata totul cu un tip de umor care nu poate fi decât apanajul genialității.

O viață printre rânduri: Agatha Christie, regina absolută a misterului

(Photo by Popperfoto/Getty Images)

Agatha Christie a fost fiica unui american și a unei englezoaice și s-a născut pe 15 septembrie 1890 la Torquay, în Marea Britanie. Familia nu era opulent de bogată, dar starea materială era mai mult decât confortabilă. Agatha a primit educație acasă și și-a completat studiile ulterior, la Paris. „Unul dintre cele mai norocoase lucruri ce ţi se pot întâmpla în viaţă este, cred, să ai o copilărie fericită. Iar eu am avut una” spunea scriitoarea. Agatha a crescut într-o atmosferă plină de povești – cele dramatice, pline de suspans ale mamei, spuse înainte de culcare, sau cele înfricoșătoare ale surorii scriitoarei. Cu timpul Agatha avea să-și inventeze propriile povești. A învățat singură să citească, la vârsta de cinci ani și a devenit o cititoare „feroce”. Inventa povești împreună cu doica sa, pe care le spunea apoi păpușilor sau animalelor de companie, cei mai buni prieteni din copilăria sa. Însă moartea tatălui în urma unui infarct, pe când Agatha avea doar 11 ani avea să însemne și finalul celei mai fericite perioade din viața scriitoarei.

În perioada următoare, Agatha petrece un timp la Cairo alături de mama sa bolnavă, iar pe măsură ce crește, preocuparea de a-și găsi un soț potrivit devine din ce în ce mai presantă – aceasta și pentru că situația economică a familiei se deteriorase. Împărțindu-ți timpul între scris și activități sociale, scriitoarea se implică la un moment dat în relații de scurtă durată cu patru bărbați, fiind în acelați timp aproape logodită cu altul. Însă la o petrecere dată de lordul Clifford și soția sa îl cunoaște pe colonel de aviație Archibald Christie, de care se îndrăgostește pe loc și acceptă propunerea lui în căsătorie, care va avea loc în decembrie 1914.

Anul 1914 a fost unul bun pentru Agatha Christie, deși primul război mondial începuse deja. Lucra atunci ca asistentă și îngrijea soldații răniți, „una dintre cele mai frumoase slujbe, care te recompensează cu vârf și îndesat” spunea scriitoarea. Tot în această perioadă se specializează în farmacie, în combinarea diferitelor substanțe cu efect letal – iată de unde avea scriitoarea toate acele informații pe care le descoperim în romanele ei!

În 1916, Agatha Christie publică primul ei roman polițist, în urma unui pariu cu sora ei, care credea că nu este în stare de acest lucru. După ce este refuzat în câteva rânduri, romanul „Misterioasa afacere de la Styles” este publicat și are și succes. Hercule Poirot,  detectivul ușor arogant, pedant, de o inteligență sclipitoare apare pentru prima dată în acest roman. Christie a creat prin Hercule Poirot un personaj uimitor – atât de puternic, de „viu” încât a trecut granița ficțiunii: este singurul personaj literar care a avut parte de un necrolog în „New York Times”, după moartea lui la finalul romanului „Cortina. Ultimul caz al lui Poirot”. De altfel, Poirot apare în 33 din romanele Agathei Christie și în 54 dintre povestiri.

În 1919 se naște Rosalind, unicul copil al cuplului, iar între timp, Agatha nu încetează să scrie. Inspirație avea berechet. Este deja celebră acea frază a scriitoarei în care spunea că „cel mai bun moment să imaginezi un roman este când speli vasele”. De fapt, ideile îi veneau și când făcea o baie fierbinte și mânca mere, când privea oamenii, când auzea frânturi de conversații.

O viață printre rânduri: Agatha Christie, regina absolută a misterului

În 1926, când publica romanul „Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd”, Agatha Christie este deja o scriitoare faimoasă, extrem de populară. În același an însă, un eveniment misterios se petrece în viața ei. Pentru două săptămâni, în luna decembrie, Agatha Christie, pe atunci în vârstă de 36 de ani, a fost o persoană dispărută. Poliția a făcut cercetări și întreaga comunitate mobilizată de Archibald Christie a participat la eforturile de căutare. A fost găsită inițial mașina abandonată a scriitoarei, iar în cele din urmă Agatha a fost descoperită într-un hotel din Yorkshire, unde se cazase sub numele de Tessa Neele. Medicii au considerat că scriitoarea a suferit un episod de amnezie. Dar să fie oare vorba doar despre boală sau acesta a fost un mod ingenios și oarecum diabolic de a-și informa soțul că i-a descoperit infidelitatea? Tessa Neele este numele femeii cu care colonelul Christie avea să se căsătorească la doi ani după divorțul de Agatha.

În 1930, într-o călătorie în Orientul Mijlociu, scriitoarea îl cunoaște pe Max Mallowan, un arheolog cu 14 ani mai mic decât ea. Cei doi aveau în comun pasiunea de a călători, nenumărate afinități intelectuale și simțul umorului. Acestea au constituit o temelie solidă pentru cei 45 de ani pe care i-au petrecut împreună. Agatha își însoțea frecvent soțul în expedițiile arheologice, iar din punct de vedere artistic, aceasta a fost o perioadă extrem de creativă pentru scriitoare. „Crima din Orient Express”, „Moarte pe Nil”, „Crima din Mesopotamia” sau „Întâlnire cu moartea” sunt romane scrise în această perioadă.

În 1971, Agatha Christie primește un titlu de noblețe suplimentar, „Dame” Comandor în Ordinul Imperiului Britanic și are dreptul de a se prezenta ca Lady Mallowan. Aceasta se întâmpla la numai trei ani după ce soțului ei, Max Mallowan, i se acordase titlul de cavaler pentru meritele în domeniul arheologiei. „Un arheolog e cel mai bun bărbat pe care-l poate avea o femeie” spunea Agatha cu umor. „Aceasta pentru că devine mai interesat de ea pe măsură ce îmbătrânește”.

Agatha Christie a murit pe 12 ianuarie 1976, la vârsta de 85 de ani, în casa ei din Winterbrook, Oxfordshire. O carte care ne dezvăluie aspecte interesante atât ale vieții, cât și creației scriitoarei britanice este „Agatha Christie – Jurnalul secret”. Volumul reprezintă efortul arhivarului John Curran de a sintetiza informațiile din cele 73 de volume scrise de mâna autoarei, descoperite după moartea lui Rosalind, fiica Agathei Christie.

Vouă vă place Agatha Christie – ca om și scriitor?