Istoria literaturii este marcată de prietenii între minți sclipitoare, de la care ne-au rămas unele dintre cele mai iubite romane ale tuturor timpurilor. Cine nu a auzit de „Stăpânul inelelor” și de „Cronicile din Narnia”? Dar, la fel de celebră precum cărțile este și prietenia care i-a legat pe J. R. R. Tolkien și C. S. Lewis, scriitorul pe care-l celebrăm astăzi, la „O viață printre rânduri”.

                                   „Suntem ceea ce credem că suntem”

Provenind dintr-o familie protestantă din Irlanda de Nord, C. S. Lewis a avut un parcurs al vieții care, poate, l-ar fi surprins și pe el, dacă cineva ar fi avut puterea să i-l prezinte în avans.

Clive Staples Lewis s-a născut la Belfast, pe 29 noiembrie 1898. Mama sa era fiică de preot și nepoată de episcop, dar acest fapt nu explică decât parțial relația pe care scriitorul o va avea cu creștinismul. Pe când avea doar patru ani, câinele lui Lewis este călcat de o mașină, iar din acel moment, viitorul scriitor refuză să răspundă la alt nume decât cel pe care îl purtase animalul său de companie – Jacksie. Și nu a fost o toană a copilăriei, pentru că, până la adânci bătrâneți, familia și prietenii i s-au adresat scriitorului cu numele „Jack”.

La vârsta de 9 ani, mama lui C. S. Lewis moare de cancer, iar în acel moment, băiatul care primise o solidă educație religioasă protestantă întoarce spatele bisericii și devine ateu.

            „Dumnezeu ne şopteşte în plăcerile noastre, ne vorbeşte în conştiinţă, dar strigă în dureri! Durerea este megafonul cu care trezeşte o lume surdă”

Anii petrecuți în școlile publice nu au fost dintre cei mai fericiți pentru scriitor. Dar, în 1916, primește o bursă la Universitatea Oxford, iar primul an îl termină cu rezultate excelente. Din păcate, studiile universitare sunt întrerupte de primul război mondial, când C. S. Lewis se înrolează voluntar în armata britanică. Va lua parte la bătălia de pe Somme, una dintre cele mai sângeroase confruntări armate, cu peste un milion de morți în ambele tabere. Luptă cot la cot cu J.R.R. Tolkien și este unul dintre puținii prieteni ai acestuia din urmă care au scăpat cu viață din acel infern. A fost însă rănit de o schijă și a suferit de depresie. Drept urmare, este trimis acasă să se recupereze.

Aici, Jane King Moore, mama unui prieten care sfârșise pe front, are grijă de el. Între cei doi, se leagă o prietenie foarte apropiată, iar apropiați ai familiei Moore spun că, de fapt, ar fi fost vorba despre o legătură amoroasă. C. S. Lewis avea 18 ani, iar doamna Moore, 45.

                        „Cred în Dumnezeu aşa cum cred în soare, nu pentru că Îl pot vedea, ci pentru că, datorită lui, toate lucrurile se pot vedea”

Întors la Oxford, C. S. Lewis predă vreme de 30 de ani, la aceeași universitate cu Tolkien. Alături de el, merge la întâlnirile unui grup literar, „Inklings”, frecventat și de alți scriitori ai vremii. Îi leagă pasiunea pentru miturile celtice și mitologia greacă și nordică. La încurajările sale, Tolkien începe să scrie trilogia „Stăpânul inelelor”.

După ce a asistat la moartea mamei sale și la atrocitățile războiului, C. S. Lewis a fost multă vreme „furios pe Dumnezeu că nu există”. Însă în anii de după război, sub influența discuțiilor îndelungate cu Tolkien, scriitorul s-a convertit la creștinism. Dar, spre dezamăgirea lui Tolkien, a rămas anglican și nu a trecut niciodată la romano-catolicism.

Mare parte a scrierilor lui C. S. Lewis sunt influențate de acest mod de a vedea lumea. „Cronicile din Narnia” sunt probabil cea mai cunoscută serie de romane ale lui C. S. Lewis. Scrise între 1949 și 1954, romanele sunt traduse în 41 de limbi și vândute în mai mult de 100 de milioane de exemplare.

„Unii oameni cred că am început să scriu basme întrebându-mă cum le-aș putea spune copiilor ceva despre creștinism; apoi mi-am ales basmul ca unealtă, am strâns informații despre psihologia copiilor și am hotărât pentru ce categorie de vârstă să scriu, am întocmit o listă de adevăruri creștine fundamentale și am făurit «alegorii» care să le exprime concret. Toate astea sunt pură fantasmagorie. N-aș fi putut cu nici un chip să scriu așa. Totul a început cu niște imagini: un faun cu o umbrelă, o regină pe o sanie, un leu magnific. Iar elementul creștin și-a făcut singur loc în poveste” spune C. S. Lewis în volumul „Despre lumea aceasta și despre alte lumi”.

       „Am găsit în mine o dorinţă pe care nicio experienţă din această lume nu o poate satisface; cea mai probabilă explicaţie este că am fost făcut pentru altă lume”

După ce a ridicat pumnul furios spre cer, arătându-i lui Dumnezeu toată durerea lumii, C. S. Lewis s-a transformat într-unul dintre marii apologeți creștini ai secolului 20. Cărți precum „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, „Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii” sau „Creștinism, pur si simplu” sunt pagini scrise cu umor și totodată cu duioșie, cu profund umanism și înțelegere și, mai ales, dintr-o perspectivă neașteptată.

După cel de-al doilea război mondial, C.S. Lewis o întâlnește pe cea pe care a considerat-o sufletul lui pereche. Avea o afinitate extraordinară cu Joy Gresham, o evreică trecută la creștinism, care divorțase de soțul ei, tot scriitor, dar cu probleme grave cu alcoolul. Cei doi nu au avut copii împreună. De altfel, scriitorul avea 58 de ani atunci când s-a căsătorit prima dată. A fost alături însă de cei doi fii ai lui Joy din prima căsătorie. Povestea de dragoste dintre cei doi a inspirat filmul „Tărâmul umbrelor” („Shadowlands”), cu Anthony Hopkins și Debra Winger în rolurile principale.

C.S. Lewis a murit la vârsta de 64 de ani, de insuficiență renală, în aceeași zi în care a fost asasinat J.F. Kennedy.

Vouă vă place cum scrie C.S. Lewis?