Credem că nu există iubitor de literatură care să nu-și amintească cu plăcere de Doamna T, Ladima, Ștefan Gheorghidiu, Ela sau Gelu Ruscanu. Sunt toți parte ai universului ficțional creat de Camil Petrescu, scriitorul care, prin arta sa narativă, a deschis un nou drum romanului românesc.

Pe 22 aprilie îl serbăm pe Camil Petrescu, scriitorul care a dăruit cititorilor romane deopotrivă sensibile și dure, preferând să descrie omul așa cum este el: complex, de neînțeles uneori, atins de sublim și grotesc, capabil  deopotrivă de gesturi de noblețe și meschinării.

Născut pe 22 aprilie 1894 la București, Camil Petrescu și-a pierdut părinții înainte de a înțelege sensul cuvintelor „mama” și „tata”. Tatăl său a murit înainte de nașterea lui, iar mama, la scurt timp după aceea. „M-am văzut copilul fără rude, fără familie, crescând de capul meu” spune scriitorul. A fost dat în grija unei doici din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, iar primii ani din viață i-a petrecut în mahalaua Moșilor. Copilăria sa a fost una nefericită, iar după ce a intrat la liceu, Camil nu s-a mai întors niciodată acasă.

Scriitorul a fost un elev strălucit, bursier pentru rezultatele sale excepționale la învățătură. A studiat la liceele „Sfântul Sava” și „Gheorghe Lazăr”, iar apoi a urmat cursurile Facultății de Filozofie și Litere la Universitatea București. A încheiat studiile universitare „magna cum laude” și și-a dat doctoratul în filosofie cu lucrarea „Modalitatea estetică a teatrului”. De altfel, lumea teatrului avea să-l pasioneze toată viața și să i-o marcheze atât din punct de vedere al carierei, cât și sentimental.

Camil Petrescu a debutat în 1914, în publicația „Facla” cu articolul  „Femeile și fetele de azi” folosind pseudonimul Raul D. Și relațiile cu femeile reprezintă un capitol mult discutat din viața scriitorului. Cu ochii săi albaștri, privirea pătrunzătoare, un chip de star hollywoodian și rafinamentul gândirii tradus în cuvinte sensibile și dure, Camil Petrescu avea un șarm aparte. Celebritatea era un alt motiv pentru care frumoasele vremii – scriitoare, actrițe – au făcut o pasiune pentru Camil. Cella Serghi este una dintre acestea.

Între 1916 și 1918 scriitorul se află pe front, participând ca ofițer la luptele din Primul Război mondial. Este rănit chiar în primul an, iar după ce petrece un timp pe paturile spitalelor militare ajunge pentru a doua oară în primele linii, pe frontul din Moldova. Este luat prizonier și dus în lagărul de la Sapronyek – Ungaria, apoi mutat în Boemia. În timpul unui bombardament german îi este afectat auzul. „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc (…) Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții” scria Camil Petrescu. A fost eliberat din lagăr în 1918.

Experiența trăită pe front se regăsește în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, care este publicat de Camil Petrescu la vârsta de 36 de ani. De fapt, scriitorul participa deja de zece ani la întrunirile cenaclului „Sburătorul” condus de Eugen Lovinescu. Acolo a citit primele sale versuri, volumul de poezie „Versuri. Ideea. Ciclul morții” fiind publicat în 1923.

Jocul ielelor”, „Suflete tari”, „Danton” sunt câteva dintre piesele scrise de Camil Petrescu între anii 1918 și 1925.

În 1933 este publicat „Patul lui Procust”, roman care înscrie operele lui Camil Petrescu în modernismul european și totodată îi consolidează celebritatea. În 1939, scriitorul este numit director al Teatrului Național din București, unde va rezista cu greu intrigilor și jocurilor de culise. Rămâne în funcție doar 10 luni. Însă opt ani mai târziu este ales membru al Academiei Române.

Viața lui Camil Petrescu a fost una formată din contraste. A cunoscut sărăcia extremă (erau zile în care nu avea ce mânca), dar și o oarecare îndestulare, a trăit pe pielea lui ororile războiului, în urma căruia s-a ales cu o infirmitate, a cunoscut iubirea, dar și dezamăgirea, celebritatea și universul domestic al familiei. Deși celibatar convins, care a iubit profund doar două femei, în rest cunoscând doar iubiri trecătoare, Camil Petrescu s-a căsătorit în 1947 cu actriţa Eugenia Marian. Scriitorul avea atunci 53 de ani și a acceptat mariajul pentru că cea care avea să-i devină soție era deja însărcinată. Primul fiu, Camil Aurelian, s-a născut imediat, iar cel de-al doilea, Octavian Eugeniu, trei ani mai târziu. Camil Petrescu a fost un tată cu principii educative riguroase, iar cei doi băieți ai săi au învățat să citească încă de la vârsta de doi ani jumătate.

Se spune că Cecilia Constantinescu este singura femeie cu care Camil și-ar fi dorit să se căsătorească, însă aceasta a murit foarte tânără. Maria Botta, o femeie frumoasă, rafinată, actriță foarte talentată, a fost o altă mare iubire a lui Camil. Însă despre relația lor se știu foarte puține lucruri. Mulți au căutat să dezlege misterul Doamnei T, să o identifice printre femeile din viața lui Camil. Unii au considerat că este vorba despre Cecilia Constantinescu, alții că este mai mult un ideal sau un cumul al trăsăturilor de caracter ale femeilor iubite. Tindem să le dăm dreptate celor din urmă, deși nu putem aduce argumente în sprijinul ideii.

Camil Petrescu a murit în noaptea de 13 spre 14 mai, în fotoliul în care obișnuia să citească.

Voi ce personaj din romanele lui Camil Petrescu admirați cel mai mult?