Numele lui J.K. Rowling este astăzi bine cunoscut în întreaga lume. De la cei mai mici cititori, la adulți sau cei trecuți de prima (și chiar a doua) tinerețe, toți știm că J.K. Rowling este creatoarea lui Harry Potter, cea mai bine vândută serie de cărți din istorie, prima scriitoare miliardară ajunsă în topul Forbes, printre bogații planetei, cavaler al Legiunii de Onoare, distincție primită de la președintele Nicolas Sarkozy și filantroapă atentă la nevoile semenilor.

Povestea lui J.K. Rowling nu a fost însă întotdeauna în nuanțe strălucitoare. A avut și tușe mai întunecate, episoade de singurătate, boală, pierderea celor dragi și sărăcie la limită. Cum a reușit J.K. Rowling să-și transforme viața și să ajungă de la asistat social la primul scriitor miliardar din lume putem descoperi cercetându-i viața, printre rândurile cărților sale.

Joanne Rowling, care semnează cu pseudonimele J. K. Rowling și Robert Galbraith, s-a născut la Yate, Gloucestershire, în Marea Britanie, pe 31 iulie 1965, fiică a unui inginer din industria aeronautică. Mama sa, de care scriitoarea a fost foarte apropiată, iubea cu pasiune cărțile. Însă, la numai 35 de ani, a fost diagnosticată cu scleroză multiplă, boală care avea să-i aducă sfârșitul prematur.

J. K. Rowling a spus în nenumărate interviuri că nu a avut o copilărie fericită. A fost un copil destul de retras, care învăța conștiincios, deși nu strălucea, însă cu o curiozitate vie și dorința de a ști cât mai multe – din domeniile care o interesau, bineînțeles. De altfel, scriitoarea a mărturisit că personajul Hermione Granger este inspirat chiar de ea, așa cum își amintea că era în jurul vârstei de 12 ani. Boala mamei și situația din ce în ce mai tensionată cu tatăl ei (cu care nu a vorbit până la vârsta maturității) nu aveau cum să fie cadrul unei copilării de poveste. Deși scriitoarea nu a lămurit niciodată motivele pentru care relația cu tatăl ei a fost înghețată vreme de mai bine de două decenii, se pare că acesta a început o aventură cu o altă femeie, când mama scriitoarei își trăia ultimele clipe. J. K. Rowling și tatăl ei, față de care mai încercase apropieri timide, s-au împăcat când scriitoarea împlinise 47 de ani. Evenimente tensionate au mai fost între inginerul, acum pensionat și fiica sa. Spre exemplu, după ce mica afacere cu burgeri a acestuia a dat faliment, Peter Rowling a acuzat-o pe scriitoare că nu l-a ajutat cu bani. S-a descurcat însă și și-a plătit datoriile de 100.000 de lire cu banii obținuți din vânzarea unor volume rare „Harry Potter” – unele cu dedicație de la autoare, primite de Ziua tatălui.

În 1982, Rowling a luat examenele de admitere la Universitatea Oxford, însă nu a fost acceptată. A studiat limbile clasice și franceza la Universitatea din Exeter și ulterior a lucrat ca secretară pentru Amnesty International, în Londra și pentru Camera de Comerț din Manchester, unde se mutase cu iubitul ei.

„În 1990, am decis împreună cu iubitul meu să închiriem un apartament în Manchester. Într-o zi, am luat trenul singură spre Londra și deodată mi-a venit în minte ideea pentru Harry Potter. Nu aveam un pix la mine să-mi notez și mi-a fost rușine să împrumut unul. Dar până la urmă a fost bine, pentru că am avut patru ore la dispoziție să aprofundez toate ideile pentru carte” a spus J.K. Rowling pentru „Neewsweek”. Niște idei în sensul propriu de miliarde, deși au trecut încă șapte ani și a fost refuzată de câteva edituri până când „Harry Potter și Piatra filozofală” („Harry Potter and the Philosopher’s Stone”) a fost publicat, în 1997.

După ce citește un anunț în „The Guardian”, Rowling pleacă în Portugalia, la Porto, să predea limba engleză. După un an și jumătate în acest oraș, cunoaște un jurnalist cu care împărțea pasiunea pentru Jane Austen. Se căsătorește cu el, dar relația nu rezistă. Se născuse între timp fiica ei, Jessica, dar acesta nu a fost un motiv pentru a rămâne alături de soțul care o abuza. Se mută în Scoția, lângă sora ei, pentru a avea cât de cât un sprijin, însă perioada e una dintre cele mai întunecate din viața scriitoarei. Divorțată, fără o slujbă, cu un copil mic și diagnosticată cu depresie, Rowling face o cerere pentru ajutor social: „Eram săracă atât cât poți să fii în Marea Britanie a zilelor noastre, fără a fi totuși fără adăpost” mărturisește scriitoarea. Dementorii, creaturile capabile să absoarbă sufletele, sunt inspirați de perioada când Rowling a suferit de depresie și se gândea chiar și la sinucidere. Însă trei capitole gata scrise din Harry Potter încă așteptau să primească o continuare. 2500 de lire a fost suma pe care Rowling a primit-o inițial de la editura Bloomsbury și o sumă cu un pic mai mare de la editorii de peste Ocean. Cartea s-a bucurat însă de un asemenea succes, încât continuările au fost publicate din an în an (cel puțin primele patru din serie): „Harry Potter și Camera Secretelor” (1998), „Harry Potter și prizonierul din Azkaban” (1999), „Harry Potter și Pocalul de Foc” (2000).

Harry Potter și Ordinul Phoenix”, cea mai lungă carte din serie, era publicată în Marea Britanie și Statele Unite în 2003. Celebritatea micului vrăjitor și a prietenilor săi devenise deja un fenomen la nivel mondial. „Harry Potter și Prințul Semipur” este publicată în 2005 și numai în primele 24 de ore sunt vândute 9 milioane de exemplare pe tot cuprinsul lumii. Ultima carte din serie, „Harry Potter și Talismanele Morții”, stabilește un nou record – 11 milioane de exemplare vândute în doar 24 de ore.

Seria de filme inspirată de cărțile lui J.K. Rowling și produsă de Warner Bros a avut, de asemenea, un succes fulminant. Povestea cinematografică ai cărei protagoniști au fost Daniel Radcliffe, Rupert Grint și Emma Watson este în top 3 filme cu cele mai mari încasări din istorie. Nu au lipsit însă controversele legate de subiectul acestei serii de cărți. Din Bulgaria și Grecia, via Vatican și până în Emiratele Arabe Unite, povestea creată de scriitoarea britanică a fost incriminată ca purtând un mesaj satanist, promovând vrăjitoria. Cărțile au fost interzise în unele țări, iar dezbaterile religioase au fost foarte intense. J.K. Rowling a catalogat aceste acuze ca absurde: „Sub nicio formă n-am scris aceste cărți ca să încurajez copiii să se îndrepte spre vrăjitorie. Am întâlnit sute de copii și niciunul nu a venit la mine să-mi spună Doamna Rowling, sunt atât de fericit că am citit aceste cărți, pentru că acum vreau să devin vrăjitor!”

Au urmat piesa „Harry Potter și copilul blestemat”, expoziții și parcuri tematice, iar școala Hogwarts a trecut granița ficțiunii și a devenit realitate. Harry Potter este deja o industrie.

Între timp, din 2013, J.K. Rowling a continuat să scrie și și-a încercat condeiul într-un nou gen – crime fiction – și tot sub pseudonim. „Chemarea cucului”, „Viermele de mătase” sau „Cariera malefică” sunt romane polițiste pe care J.K. Rowling le-a publicat sub pseudonimul  Robert Galbraith.

Scriitoarea britanică și-a continuat colaborarea cu Warner Bros, iar cu „Animale Fantastice și unde le poți găsi”, J.K. Rowling își face debutul ca scenaristă. Prima parte a acestui film a fost lansată în urmă cu doi ani, iar cea de-a doua, „Animale Fantastice: Crimele lui Grindelwald”, va putea fi vizionată în cinematografele din România începând cu 16 noiembrie anul acesta. Johnny Depp va juca rolul lui Gellert Grindelwald, ceea ce a stârnit noi controverse, pe fondul acțiunilor publice de incriminare a abuzului conjugal.

În mod cert, J.K. Rowling a devenit un model de succes. Bagheta magică a lui Harry Potter îi aduce scriitoarei un venit de 1.6 milioane pe zi. Cu toate acestea, J.K. Rowling a părăsit clubul exclusivist al miliardarilor lumii, datorită acțiunilor sale caritabile. „Când ți s-a dat mai mult decât ai nevoie, cred că ai responsabilitatea morală să faci lucruri înțelepte cu banii și să-i dăruiești în mod inteligent” spune scriitoarea.

J.K. Rowling nu a uitat că a fost săracă, așa încât bună parte a donațiilor ei se îndreaptă spre organizațiile care combat sărăcia. Nu a uitat nici de suferința mamei sale și a donat instituțiilor care alină suferința celor cu scleroză multiplă. Combaterea cancerului, a analfabetismului și susținerea copiilor defavorizați au fost vizate prin munca filantropică a scriitoarei.

Până la urmă, J.K. Rowling are dreptate: „Totul este posibil dacă ai suficient curaj”. Iar viața sa demonstrează acest lucru cu prisosință.

Voi ce părere aveți despre J.K. Rowling? Credeți că o putem considera un model?