Pe 12 martie, când se împlinesc 97 de ani de la nașterea lui Jack Kerouac, să ne amintim de promotorul și „copilul teribil” al Generației Beat, de autorul romanului „Pe drum” („On The Road”), clasic al literaturii americane, în topul cărților reprezentative pentru această cultură. Să ne amintim de Jack Kerouac, figura iconică cu o influență covârșitoare asupra artei anilor 60 – de la literatură, până la muzică și cinematografie. „Cred că, dacă Jack Kerouac nu ar fi scris Pe drum, The Doors nu ar fi existat niciodată” spunea Ray Manzarek, fondator al trupei The Doors împreună cu Jim Morrison. Bob Dylan, The Beatles, Patti Smith, Grateful Dead au fost alți artiști care au recunoscut în Jack Kerouac un model, cu o capacitate uriașă de a-i inspira pe creatorii de artă.

„Poate că viața asta este … o bătaie de pleoape, o sclipire de stele” spunea scriitorul american. Jack Kerouac a avut dreptate: viața sa asta a și fost. A trecut cât ai clipi (a trăit doar 47 de ani), iar steaua sa, undeva, acolo sus, încă sclipește.

Jack Kerouac a fost pasionat de fotbal, a scris încă din copilărie, și-a iubit la nebunie mama, a avut probleme cu alcoolul și drogurile, a iubit și femeile – a fost căsătorit de trei ori – a călătorit mult, a fost un bun catolic, dar interesat de budism. „Cartea trezirii. Viata lui Buddha” și „Vagabonzii Dharma” („Dharma Bums”) stau mărturie în acest sens.

„Singurii care există pentru mine sunt cei nebuni, nebuni după viaţă, nebuni să vorbească, dorind nebuneşte să fie mântuiți, cei lacomi să aibă totul deodată, cei care nu se plictisesc niciodată şi nu spun banalităţi, ci doar ard, ard, ard ca nişte formidabile focuri de artificii, explodează aidoma unor păianjeni de foc printre stele” spunea Kerouac în romanul „Pe drum”. Iar el exact așa a trăit.

Jack Kerouac s-a născut pe 12 martie 1922 în Lowell, Massachusetts. Tatăl său, Leo și Gabrielle, soția lui, erau emigranți din Quebec. Astfel, limba maternă a lui Jack a fost franceza. Engleza avea s-o învețe mai târziu, în anii de școală. Leo avea o mică tipografie și era un om de afaceri relativ prosper, care asigura soției și celor trei copii (Jack era cel mai mic) un trai mai mult decât decent. Primii ani din viața scriitorului au fost fericiți, împărțiți între marile sale pasiuni: citit, scris și fotbal. Însă două evenimente nefericite au dus viața familiei pe o curbă descendentă: decesul fratelui mai mare al lui Jack, la vârsta de numai 9 ani și o inundație catastrofală care a distrus tipografia lui Leo. Aceasta după ce afacerea familiei fusese deja periclitată de recesiune.

Tatăl lui Jack a început să bea din ce în ce mai mult, să joace la jocuri de noroc, iar familia a fost condamnată la sărăcie. În acea perioadă, Gabrielle, mama lui Jack și singura femeie pe care scriitorul spunea că a iubit-o vreodată, s-a angajat la o fabrică de pantofi, sperând să asigure traiul zilnic al familiei. Jack avea însă alt plan. Era un fotbalist talentat așa încât a primit o bursă de la Universitatea Columbia. Dar înainte de asta trebuia să urmeze un an pregătitor la o școală din Bronx. Întâlnirea cu viața din New York a fost un moment decisiv pentru el. A descoperit jazz-ul, care avea să-i influențeze nu numai romanele, ci și modalitatea de a scrie, încercând să se abandoneze stării de inspirație. În această perioadă, a lucrat ca reporter la revista școlii, unde a publicat scurte povestiri.

În 1940, Kerouac era deja în primul an la Universitatea Columbia, sperând ca fotbalul să-i deschidă porțile către succes și prosperitate financiară, ca să-și ajute familia. N-a fost să fie. Și-a rupt piciorul chiar în primul an, iar antrenorul a refuzat să-l bage în joc și anul următor. Kerouac s-a înfuriat, a părăsit echipa și facultatea. Un timp, s-a întreținut din fel de fel de slujbe: a lucrat la o benzinărie în Connecticut, a fost muncitor într-un șantier de construcții, în Arlington, Virginia, unde se construia clădirea Pentagonului. Apoi s-a înfuriat din nou pe viața dusă de pe o zi pe alta și s-a înrolat în Marina Americană. Experiența militară a durat doar 10 zile, după care a fost poftit să-și vadă de viață în altă parte. Cauza: personalitate cu tendințe schizoide, deși Kerouac a spus că tot ce a făcut a fost să se comporte necenzurat.

Romanul de debut, „Town and City” este publicat în 1950, însă vânzările sunt modeste. Călătoriile pe care scriitorul le-a făcut împreună cu prietenul său, Neal Cassady, la Chicago, Los Angeles, Denver și Mexico au fost inspirația pentru romanul „Pe drum”. Cartea puternic autobiografică a fost scrisă pe un singur sul de hârtie (de 37 de metri), în trei săptămâni, însă autorul a revizuit cartea ani la rând până să fie tipărită. Kerouac numea stilul său de a scrie „proză spontană” și o compara cu improvizațiile cântăreților de jazz.

Scriitorul era căsătorit în acea perioadă cu Joan Haverty, cea de-a doua soție, de la care va avea și o fiică. Deși căsătoria a rezistat foarte puțin, Joan a fost alături de Jack în perioada când a scris romanul – 21 de zile. Îi pregătea nenumărate căni cu cafea, țigări, supă de mazăre și benzedrină (amfetamină) ca să poată rezista.

Cartea a fost publicată abia după șase ani, în 1957, iar succesul a fost imediat. Joyce Johnson, iubita lui Kerouac din acea vreme, surprinde exact situația: „Jack s-a băgat în pat ca un tip oarecare și când s-a trezit era faimos”. Doar că celebritatea a fost o piatră de încercare pentru scriitor, care a început din ce în ce mai des să abuzeze de alcool și droguri.

În cei șase ani dinainte să publice celebrul său roman, Kerouac a călătorit mult, a experimentat budismul, l-a cunoscut pe poetul zen Gary Snyder și a scris romanele inspirate de spiritualitatea orientală. Printre ultimele cărți scrise de Kerouac se numără „Cartea viselor” („Book of Dreams”, 1961), „Big Sur” și „Visions of Gerard”, 1963.

Sfârșitul a venit pentru Jack Kerouac brusc, după ani în care a abuzat de alcool. În dimineața zilei de 20 octombrie 1969, scriitorul se afla în casa sa din Florida, în fotoliul preferat, bea whiskey și lichior de malț și lucra la o carte despre tipografia tatălui său, din Massachusetts. I s-a făcut dintr-o dată rău, a început să vomite cu sânge și a fost transportat de urgență la spital. Diagnosticul a fost hemoragie internă, cauzată de ciroză. A mai trăit doar până în zorii zilei următoare. Avea doar 47 de ani. Prea devreme, am spune noi, însă Jack Kerouac a trăit așa cum și-a dorit: nebun după viață, a ars ca un formidabil foc de articifii – ca să-l parafrazăm.

Voi ați citit vreo carte de-a lui? Ce impresie v-a făcut?