Nu credem să existe vreun copil care să nu fi iubit romanele lui Jules Verne, „Călătorie spre centrul Pământului”, „20000 de leghe sub mări” sau „Ocolul Pământului în optzeci de zile”. Și nu credem să existe vreun adult care să nu fi fost surprins de incredibila capacitate a scriitorului francez de a anticipa viitorul. „Părintele genului SF”, al doilea cel mai tradus autor din întreaga lume, scriitorul-profet care a anticipat descoperiri științifice petrecute la 50 până la 100 de ani distanță este sărbătorit astăzi, pe 8 februarie, când se împlinesc 191 de ani de la nașterea sa. Să-l celebrăm așadar astăzi pe Jules Verne, un scriitor față de care avem implicit o atitudine subiectivă, pentru că ne amintește de vremurile copilăriei. Este incitant și uimitor cum literatura se poate afla cu un pas în fața științei și cum arta literelor poate deveni subiect de inspirație pentru lumea științei. Iar acest lucru se observă cel mai limpede în viața lui Jules Verne.

Scriitorul francez s-a născut pe 8 februarie 1828, la Nantes, oraș-port din vestul Franței, primul fiu al procurorului Pierre Verne și al soției acesteia Sophie Marie Adelaïde-Julienne Allotte de la Fuÿe, care provenea dintr-o familie scoțiană de navigatori și armatori. Jules avea în sânge pasiunea de a călători și de a cuprinde întreaga lume în imaginația sa, lucruri care aveau să se întâmple mai târziu. Primul biograf al scriitorului, nepoata sa, Marguerite Allotte de la Füy, povestește că la vârsta de 11 ani Jules s-a îmbarcat, ca mus, pe un vas care urma să plece în India, pentru a-i face rost de un colier de corali verișoarei sale Caroline Tronson, de care era îndrăgostit. Jules Verne a fost recuperat la timp de tatăl său, când încă nu trecuse hotarele Franței și a promis ferm că din acel moment va călători doar cu gândul.

Biografii au căzut de acord că povestea pornește de la un fapt real, dar este oarecum romanțată. Tânărul Verne era îndrăgostit de verișoara sa, s-a urcat pe vas, dar nu a apucat să plece nicăieri. Restul este ficțiune.

Jules Verne a fost un elev conștiincios. A urmat liceul Regal (care astăzi poartă denumirea Clemenceau), pe care l-a absolvit cu calificativul foarte bine, apoi a studiat Dreptul la Paris, pentru a deveni avocat. Era dorința tatălui său. Jules era însă pasionat de literatură. Începe să frecventeze cercurile literare din capitala Franței, îl cunoaște pe fiul lui Alexandre Dumas și îi prezintă acestuia mai multe scrieri de-ale sale. Când Pierre Verne află despre pasiunea fiului său pentru literatură, îi întrerupe sprijinul financiar. Însă viitorul scriitor este hotărât. Nu va urma cariera de avocat, ceea ce îi și spune mamei sale într-o scrisoare: „(…) Pot fi un scriitor bun și un avocat jalnic, deoarece aș vedea în toate cauzele aspectele comice și artistice și nu aș lua realitatea faptelor prea în serios”.

Jules Verne este o vreme secretar la Teatrul Liric, post neremunerat, dar care îi oferă avantajul de a i se pune în scenă piesele scrise. Tot acum începe să scrie și nuvele. „O iarnă printre ghețuri” și „Aventurile Căpitanului Hatteras” sunt nuvele scrise în această perioadă.

Cât privește iubirile lui Jules Verne, scriitorul a fost o bună parte a vieții urmărit de nenoroc. Multe dintre femeile pe care le-a iubit au fost forțate să se căsătorească cu alți bărbați. Rose Herminie, pentru care Verne a avut o pasiune nebună, este una dintre acestea. Scriitorul nu putea oferi stabilitate financiară, astfel încât părinții lui Rose au hotărât să o căsătorească cu un bărbat mult mai în vârstă, deși tânăra era îndrăgostită de Jules.

Honorine du Fraysne de Viane, o văduvă de numai 26 de ani, care avea două fete va deveni soția scriitorului. O cunoaște pe când era martor la o nuntă, se îndrăgostește de ea pe loc și în scurt timp o cere de soție. Se implică ulterior și în afaceri la Bursă, pentru a face rost de bani pentru noua sa familie, însă fără prea mare succes.

Căsnicia lui Verne nu a fost una prea fericită. Biografii sunt de părere că scriitorul era destul de distant cu soția, iar la scurt timp după nuntă s-a „consolat” în brațele multor femei. Estella Duchesne, decedată la nașterea fiicei sale Marie, a avut un loc special între acestea. Iar după opiniile unora, Verne era tatăl copilului născut de Estella, deși aceasta era căsătorită cu un notar.

Jules Verne avea 35 de ani când a avut întâlnirea providențială cu editorul Pierre-Jules Hetzel. După ce citește „Cinci săptămâni în balon”, Hetzel îi propune un contract pe douăzeci de ani. Și astfel sunt publicate majoritatea romanelor scrise de Verne.

Scriitorul a avut un singur fiu, Michel Verne, un „copil teribil”, după cum îl descrie. Michel a fost întotdeauna un rebel, ceea ce l-a forțat pe scriitor să recurgă la gesturi extreme. Spre exemplu, a cerut ajutorul justiției pentru ca Michel să fie trimis la o casă de corecție, pentru șase luni.

În 1874, Jules Verne își cumpără un vas, Saint-Michel II și va face lungi călătorii pe Marea Nordului și Marea Baltică sau pe Mediterana. Se împăcase deja cu fiul său, care îl însoțește în aceste călătorii.

Faima scriitorului depășise deja granițele Franței și este primit cu onoruri oriunde ajunge. Este primit de papa Léon XIII în audiență, iar beiul din Tunis îi acordă o atenție specială și îi înlesnește călătoria.

Cavaler al Legiunii de onoare încă din 1870, scriitorul a fost ridicat la rangul de ofițer 22 de ani mai târziu. Avea însă o nemulțumire: și-a dorit un loc în Academia Franceză, iar lucrul acesta nu se întâmplase încă. În 1886, Gaston, nepotul lui Verne, îl împușcă în picior. Băiatul este arestat pe loc și își va petrece restul vieții la închisoare, deși fratele scriitorului afirmase că Gaston a recurs la această măsură extremă pentru a atrage atenția asupra lui Jules și astfel să-i faciliteze intrarea în Academia Franceză.

În ultimii ani ai vieții, scriitorul suferea de diabet, care îi afecta din ce în ce mai mult vederea. O criză severă pe care a avut-o în primăvara anului 1905 avea să-l și răpună.

Șapte romane ale scriitorului vor fi publicate postum de fiul acestuia, Michel Verne, cel care s-a îngrijit de moștenirea literară a tatălui său. La aproape două secole de la nașterea lui Jules Verne, ne înclinăm și noi cu respect în fața scriitorului care a călătorit cu imaginația până la Lună („De la Pământ la Lună”), ne-a coborât în adâncul oceanelor alături de Căpitanul Nemo și a profețit apariția televiziunii, cu mult înainte de a fi inventată.

Vouă v-au plăcut romanele lui Jules Verne?