Pe 30 noiembrie 1835, Halley, cea mai cunoscută dintre comete, trecea aproape de Pământ. La scurt timp, cu două luni mai devreme decât trebuia, s-a născut Mark Twain, „părintele literaturii americane”, cum l-a numit William Faulkner și cel mai mare umorist al acestei țări.

Viața sa a fost sub semnul cometei Halley, iar Mark Twain, scriitorul care și-a prezis sfârșitul cu un an înainte, știa lucrul acesta mai bine ca oricine: „M-am născut odată cu cometa Halley, în 1835. Va veni din nou anul următor şi mă aştept să părăsesc lumea aceasta odată cu ea. Va fi cea mai mare dezamăgire din viaţa mea dacă nu plec odată cu cometa Halley. Cel Atotputernic, fără îndoială, a spus: Iată-i pe aceşti doi ciudaţi, fără niciun rost; au venit împreună, trebuie să plece împreună”. Și exact așa s-a întâmplat: la doar o zi după ce cometa Halley a strălucit pentru ultima dată cu putere pe cer, Mark Twain a plecat odată cu ea. Cel Atotputernic l-a scutit de o mare dezamăgire! Iată cum, vorba scriitorului, „adevărul este mai ciudat decât ficţiunea!”

Cu o viață aventuroasă, situat când la o extremă, când la cealaltă, prieten cu președinți, bancheri sau bogate familii nobiliare ale Europei, nevoit să-și câștige existența din slujbe umile alteori, posesorul unor câștiguri importante, dar și amenințat cu închisoarea pentru datorii, Mark Twain și-a privit propria viață cu umor. Iar din această perspectivă asupra existenței s-au născut povești apreciate de noi toți: „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Aventurile lui Huckleberry Finn”, „Bancnota de 1 milion de lire” sau „Un yancheu la curtea regelui Arthur”. Printre rândurile acestor cărți să descoperim viața creatorului lor.

Mark Twain, pe numele său adevărat Samuel Langhorne Clemens, s-a născut pe 30 noiembrie 1835, în Florida, Missouri. Cel de-al șaselea copil al lui John Marshall și Jane Lampton Clemens a venit pe lume cu două luni mai devreme și până la vârsta de zece ani a fost un copil bolnăvicios. La maturitate, Mark Twain a întrebat-o pe mama sa cum s-a descurcat în acei ani: „Presupun că nu ți-a fost deloc ușor”, a afirmat scriitorul. „Întocmai. Mi-a fost greu în tot acel timp” a răspuns mama sa. „Te-ai temut că voi muri? Dimpotrivă! Mi-a fost teamă că vei supraviețui!” i-a întors-o bătrâna doamnă Clemens. Iată de la cine a moștenit Mark Twain simțul umorului!

Pe când avea patru ani, Samuel Clemens se mută împreună cu familia în Hannibal, Missouri, oraș-port la fluviul Mississippi. Tatăl scriitorului își dorea o viață mai prosperă pentru familia sa, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Când Samuel avea 11 ani, tatăl său moare de pneumonie, iar băiatul este nevoit să se retragă de la școală și să muncească. Se angajează ca ucenic în tipografia unui ziar local și astfel are ocazia să citească știri zi de zi.

La 18 ani, Mark Twain pleacă la New York și în Philadelphia, unde își continuă meseria de tipograf la diverse ziare. În paralel, publică texte amuzante, din ce în ce mai apreciate – avea deja doi ani experiență! Visul său cel mare era însă să piloteze un vas cu aburi pe fluviul Mississippi. Era o meserie foarte bine plătită și respectată. În doi ani, Twain își ia licența în navigație și îl convinge pe fratele său mai mic, Henry, să îl urmeze. Vasul explodează, iar Henry este ucis, tragedie pentru care Twain se va simți vinovat toată viața. Continuă să lucreze însă în marină până la debutul Războiului Civil, în 1861, iar apoi pleacă spre Nevada, cu fratele său, Orion. Minele de argint de aici sunau promițător pentru tânărul Twain, care lucrează o vreme ca miner. Speranțele nu i se împlinesc, iar ceea ce câștigă este doar experiență –bună și aceea, pentru că o va folosi în viitoarele sale cărți.

Cum eșuase în cariera de miner, scriitorul se angajează la un ziar din Nevada, „Territorial Enterprise”, unde va folosi pentru prima dată pseudonimul Mark Twain – o expresie marinărească ce se referea la faptul că apele sunt sigure pentru navigat.

În 1865, la rugămintea unui prieten, Twain scrie o povestire umoristică, „Faimoasa broască săltăreață din ținutul Calaveras”, care are un succes uimitor – este preluată și retipărită de publicații din toată țara.

Un an mai târziu, Twain lucrează ca reporter în Hawaii, iar succesul său la public rămâne constant. Un ziar local îi sponsorizează o călătorie în Europa și Orientul Apropiat (inclusiv în Israel), cu condiția să scrie un jurnal de călătorie. Inițiativa a fost cu noroc, pentru că în timpul acestei călătorii îl cunoaște pe Charles Langdon, care îi arată o fotografie cu sora lui, Olivia. Mark Twain a susținut întotdeauna că s-a îndrăgostit pe loc. A cunoscut-o însă un an mai târziu și după un refuz categoric, cei doi s-au căsătorit, în 1870. Cuplul a locuit inițial la Buffalo, New York, iar Twain își întreținea familia exclusiv din scris și colaborări la diferite ziare. După moartea primului lor copil la numai 19 luni, de difterie, Twain ia hotărârea să se mute la Hartford, Connecticut. Cei doi vor mai avea împreună trei fiice: Susy, Clara și Jean.

Anii petrecuți la Hartford au fost perioada cea mai creativă din viața lui Twain. Acum scrie „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Aventurile lui Huckleberry Finn”, „Prinț și cerșetor”, „Life on the Mississippi” și „A Connecticut Yankee in King Arthur’s Court”.

Discursurile publice și cărțile au fost principalele mijloace prin care Twain și-a câștigat existența. Era o fire curioasă și îndrăzneață, cu toate acestea însă, toate inițiativele de a câștiga bani și în alte moduri au eșuat și l-au adus la ruină. Familia este obligată să trăiască o vreme în Europa, iar Twain decide să facă un turneu de conferințe, pentru a mai câștiga un ban.

În 1896, când se întorseseră pentru scurtă vreme la Hartford, Susy Clemens, fiica cea mare, moare la doar 24 de ani de meningită. Este începutul unor ani grei pentru Twain. A făcut o depresie din care nu și-a revenit niciodată complet, pentru că ceea ce a urmat a fost mai rău: în 1904 moare și soția lui, Olivia, iar cinci ani mai târziu, Jean, fiica cea mai mică, moare și ea după o criză de epilepsie. „Am trecut prin momente teribile de-a lungul vieții. Unele dintre ele chiar s-au întâmplat” spunea scriitorul la un moment dat cu autoironie. Mark Twain a mai trăit doar patru luni după această tragedie. A murit pe 21 aprilie 1910, în urma unei crize de anghină pectorală.

„Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce” mai spunea Mark Twain. În ziua în care cometa Halley avea să-l anunțe că aventura lui s-a încheiat suntem convinși că Mark Twain a privit cu satisfacție în urmă: sigur a înțeles care a fost misiunea sa pe Pământ.