A fost, așa cum scrie și în epitaful său, „un mare patriot, medic și om de litere”, „oțel adevărat”, cavaler ridicat la acest rang de regele Edward al 7-lea, a slujit interesele imperiului, a apărat justiția, iar cele mai mari merite le-a avut în domeniul literar. Acesta este Sir Arthur Conan Doyle, părintele celui mai celebru detectiv din toate timpurile, Sherlock Holmes.

Astăzi, pe 22 mai, sărbătorim 159 de ani de la nașterea lui Sir Arthur Conan Doyle, cel care a marcat o revoluție în dezvoltarea romanului polițist prin tipologia specială a personajului Sherlock Holmes – un detectiv a cărui principală armă este inteligența asociată cu un apreciabil simț al observației. Venerabilul Sherlock Holmes, azi în vârstă de 131 de ani, este atât de prezent în viețile noastre prin diverse ecranizări și popularitatea romanelor și povestirilor lui Conan Doyle încât nu se simte că a trecut peste el mai bine de un secol. De altfel, Sherlock Holmes este un personaj care a intrat fără probleme în Cartea Recordurilor: mai bine de 70 de actori au interpretat rolul lui în peste 200 de filme. Boem și excentric, Sherlock Holmes a cucerit o lume întreagă prin farmecul său special. A apărut pentru prima dată în romanul „Un studiu în Roșu” și a rămas alături de cititorii lui Conan Doyle preț de încă trei romane și 56 de povestiri scurte. „Semnul celor patru”, „Câinele din Baskerville”, „Valea fricii”, „Aventurile lui Sherlock Holmes”, „Memoriile lui Sherlock Holmes”, „Întoarcerea lui Sherlock Holmes”, „Arhiva lui Sherlock Holmes” au urmat imediat după aceea. Nici măcar scriitorul nu a prevăzut că detectivul pe care l-a creat avea să dovedească o astfel de forță. „Mă gândesc să-l ucid pe Holmes și să scap de el odată pentru totdeauna. Îmi deturnează mintea de la alte lucruri, mai bune” îi scria Conan Doyle mamei sale. „N-o să faci asta! Nu se poate!” i-a răspuns mama sa. Și de aceeași părere au fost și cititorii. Așa că, după ce a vrut să-l scoată din scenă pe Holmes, scriitorul s-a văzut somat de public să-l readucă în povestirile sale. Era un personaj mult prea iubit.

Acel lucru de care voia să se ocupe Conan Doyle și nu putea din cauza lui Sherlock Holmes era cariera sa în medicină, specializarea oftalmologie. Alegerea acestei meserii a fost pentru Doyle mai mult o necesitate decât pasiune. În 1876, tatăl scriitorului începe să se trateze de alcoolism, iar familia ajunge într-o stare materială mai mult decât precară. Mary Doyle, mama scriitorului, face eforturi disperate pentru a-și susține copiii și închiriază camere din propria casă pentru a face rost de bani. De altfel, educația pe care a primit-o Conan Doyle nu se datorează părinților, ci unor unchi bogați, care au plătit pentru studiile sale. Scriitorul a urmat câteva școli iezuite, deși până să ajungă la facultate se declarase deja agnostic. La 17 ani, când a trebuit să aleagă o profesie, decizia a fost una simplă: medicina oferea venituri foarte bune și recunoaștere socială. Mai mult, familia lui Doyle locuia în Edinburgh, iar Facultatea de Medicină a Universității din Edinburgh era una dintre cele mai apreciate în acea vreme. În plus, nici nu trebuia să plătească chirie.

Destinul pare să fi avut un rol important în această decizie, pentru că, pe băncile Facultății de Medicină, Conan Doyle îl cunoaște pe doctorul Joseph Bell, cel care avea să-i devină model pentru personajul Sherlock Holmes. Joseph Bell avea un mod mai puțin obișnuit de a obține informații despre pacienții săi. Spre exemplu, observa modul în care aceștia merg – felul cum pășește un soldat este radical diferit de modul în care merge un marinar. Tatuajele unei persoane îi spuneau povestea unei vieți. Era foarte atent la particularitățile de vorbire, pentru a determina locul de baștină al unui pacient sau la mâinile lui, care trădau imediat profesia. Joseph Bell realiza o adevărată muncă de detectiv, iar Conan Doyle nu a obosit să spună că acesta reprezintă modelul pentru celebrul  său personaj. „Și tu ești Sherlock Holmes și o știi foarte bine” a venit replica lui Joseph Bell.

Eforturile lui Conan Doyle de a face o carieră în medicină au eșuat. Nu avea clienți deloc și își umplea timpul scriind povestiri polițiste. Destinul însuși pare să-l fi condus pe calea cea mai bună.

Este deja de notorietate faptul că scriitorul a fost atras de fenomene paranormale și spiritism. De altfel, era sigur că multe boli psihice sunt rezultatul influenței unor spirite malefice – stranie convingere pentru un absolvent de medicină, cu studii la Paris și Viena. Bun prieten cu Houdini, nu a vrut să creadă că acesta nu are puteri supranaturale nici chiar în momentul când iluzionistul i-a declarat în mod fățiș că în numerele sale de magie este vorba doar despre trucuri foarte abile.

Conan Doyle a fost căsătorit de două ori. Prima sa soție, Louisa, a murit tânără, de tuberculoză. Scriitorul s-a recăsătorit cu Jean Elizabeth Leckie, cu care avea deja o relație de câțiva ani – platonică, din respect pentru Louisa. A avut cinci copii de la cele două soții, însă niciunul dintre aceștia nu a avut urmași. Singurul descendent al lui Sir Arthur Conan Doyle rămâne, până la urmă, Sherlock Holmes.

Vouă vă place acest personaj?