Atunci când dai naștere operelor nemuritoare ale umanității, ai nevoie de un strop de ajutor. Visători, sensibili, cu un ego delicat, marii scriitori sunt în același timp și extrem de susceptibili în a dezvolta superstiții de tot felul. E adevărat, miturile care circulă pe seama obiceiurilor ciudate ale scriitorilor faimoși ar trebui să fie privite cu o sămânță de îndoială, dată fiind tendința de a exagera atât a acestora, cât și a cititorilor lor, ceea ce nu înseamnă că nu există și un grăunte de adevăr în ele. Descoperă partea nevăzută a marilor capodopere ale literaturii sau, cu alte cuvinte, obiceiurile ciudate ale scriitorilor faimoși!

James JoyceObiceiuri ciudate ale scriitorilor faimoși e considerat unul dintre cei mai mari autori ai tuturor timpurilor, iar modul în care și-a scris operele de marcă e la fel de original precum creațiile sale. Întins pe pat pe burtă, irlandezul nu scria decât cu un creion de culoare albastră, mare, îmbrăcat neapărat într-o haină albă. Însă se pare că nu numai superstiția stă la baza acestui bizar tablou: Joyce suferea de probleme oculare, iar miopia din copilărie se agravase atât de tare în anii tinereții, încât era aproape orb. Deși a suferit mai multe operații, niciuna nu s-a dovedit a fi de succes, astfel că ritualul de mai sus are justificarea sa: creioanele masive măreau vizibilitatea pe pagină, iar haina albă reflecta mai bine lumina. Iată un obicei ciudat pe care ni-l putem măcar explica!

Obiceiuri ciudate ale scriitorilor faimoși

Creioanele erau și preferatele lui John Steinbeck, deși de data aceasta nu avem o explicație rațională a comportamentului autorului romanului „Șoareci și oameni”. Obiceiul ciudat al scriitorului pornea de la o temere reală: aceea că, într-un acces de inspirație, va rămâne fără materiale și va fi astfel pus în fața terifiantului scenariu de a-și pierde ideile (o frică pe care se pare că o împărtășea și Virginia Woolf). În acest sens, Steinbeck ținea la îndemână nu mai puțin de 12 creioane perfect ascuțite, pe care le utiliza până ce erau complet tocite. Se pare că, în frenezia scrisului, autorul nu se oprea până ce creionul nu era complet epuizat, ceea ce îi provoca bătături dureroase la degete. Editorul său și-a asumat sarcina de a-i trimite creioane rotunde, cu timpul, pentru a-i ușura chinurile. Cine spune că a scrie nu îți provoacă suferință fizică ar trebui să ia seama la acest exemplu!

Obiceiuri ciudate ale scriitorilor faimoșiObiceiurile ciudate ale lui Truman Capote erau influențate exclusiv de caracterul său superstițios. Favoritul petrecerilor eclectice ale New York-ului epocii glamour-ului nu își începea niciodată o operă nouă vinerea, fie că era vorba despre o carte sau un articol. Aceeași grijă era manifestată și atunci când locuia în altă parte decât acasă: Capote schimba camera dacă numărul de telefon includea infamul 13. Totodată, scriitorul avea grijă să nu lase mai mult de 3 mucuri de țigară în scrumieră și, dacă era nevoie, le îngrămădea pe restul în buzunar.

Obiceiuri ciudate ale scriitorilor faimoși

În toamna anului 1830, Victor Hugo părea să își asume o sarcină aparent imposibilă: aceea de a scrie „Cocoșatul de la Notre Dame” până în februarie anul viitor. Un deadline cu care și unii dintre cei mai prolifici autori ai prezentului ar avea de lucru. În acest sens, scriitorul și-a cumpărat o călimară de cerneală. Nimic ciudat, știm! Bizareria intervine în momentul în care Hugo și-a înstrăinat toate hainele, pentru a se asigura că nu va fi deloc tentat să părăsească locuința sa și să fie astfel îndepărtat de laboriosul proces al scrierii. Vrei să știi deznodământul? Se pare că opera a fost încheiată chiar mai devreme!

Obiceiuri ciudate ale scriitorilor faimoșiPrintre obiceiurile ciudate ale scriitorilor se numără și pasiunea pentru o anumită culoare. Alexandre Dumas, maestrul romanelor de capă și spadă, era extrem de precis atunci când venea vorba de redactarea marilor sale epopei. Toate operele de ficțiune erau scrise pe un anumit tip de foaie albastră, în timp ce poeziile le scrijelea pe hârtie galbenă. Articolele își găseau locul pe un fundal roz. Dificultatea a intervenit atunci când, aflat într-o călătorie prin Europa, Dumas nu și-a găsit iubita nuanță albastră a colii și a fost nevoit să scrie pe hârtie de culoare crem. Pentru tot restul vieții, Dumas a fost convins că ceea ce a scris în acea perioadă nu s-a ridicat la înălțimea valorii restului operelor sale și că singurul motiv a fost reprezentat tocmai de indisponibilitatea foii de culoare albastră.

Obiceiuri ciudate ale scriitorilor faimoși

Următorul obicei ciudat de pe lista noastră are proporții de legendă: nimeni nu poate afirma cu certitudine care i-a fost originea, dar nici nu există cineva capabil să îi demonstreze falsitatea. Pentru a avea acces la inspirația necesară, se pare că Honore de Balzac consuma nu mai puțin de 50 de cești de cafea pe zi! Ceea ce știm cu siguranță e că scriitorul francez adora cafeaua și a scris despre cele mai bune modalități de a consuma, într-o frenezie care indică cu adevărat că era un mare băutor. Mai mult, lui Balzac îi plăcea cafeaua tare și, conform mărturisirilor sale, o devora dintr-o demitasse (ceșcuță asemănătoare cu cea din care azi bem espresso sau cafea turcească). În ceea ce privește numărul cafelelor, opiniile diferă: sunt variante ce situează suma cafelelor consumate chiar peste uluitoarea valoare de 50, alții care o vehiculează în jurul acestei medii, în timp ce păreri mai moderate înclină spre 20-40 de cafele băute zilnic. Cum oamenii de știință sunt de părere că 10 grame de cafeină în 4-6 ore pot reprezenta o doză letală, comparat cu cele 60-150 de mg pe care le-ar fi înglobat ceașca utilizată de Balzac, putem conchide că este omenește posibil ca marele scriitor să fi consumat până la 66 de cafele zilnic, într-un act pe care l-a descris mereu ca fiind mai mult durere decât plăcere.

Tu ce părere ai despre aceste obiceiuri ciudate ale scriitorilor faimoși? Care dintre ele ți s-a părut cel mai ieșit din comun? Cu ce alte exemple de bizarerii delicioase ai mai putea îmbogăți lista noastră?