Vara, anotimpul vacanțelor, este cu siguranță perioada din an pe care toți o iubim cel mai mult. Un intermezzo binemeritat și mult așteptat în programul nostru obișnuit, vacanța vine cu promisiuni de răsfăț și de timp numai pentru noi. Fără program, fără listă cu „de făcut”, scurta, dar intensa perioadă a vacanței trebuie folosită cât mai bine – ca să ne ajungă un an întreg. Așadar, dacă pleci în vacanță, ai stabilit deja destinația și ai făcut bagajul, iată și 3 cărți pe care să le iei cu tine!

Pleci în vacanță? 3 cărți pe care să le iei cu tine!Una dintre cărțile recent apărute în librării și care ne-a atras atenția este „Singura poveste” a câștigătorului Man Booker Prize Julian Barnes. Într-o traducere de Radu Paraschivescu, „Singura poveste” este o carte pe care o vom citi cu plăcere în vacanță, pentru că va completa fiecare zi cu reflecții despre iubire și natura ei, despre vecinătatea dintre dragoste și suferință. „Singura poveste” nu este o carte facilă, ci una profundă, încărcată de emoție, cu un impact puternic asupra cititorului datorat confesiunii fără rezerve a protagonistului și autenticității. Chiar dacă suntem în vacanță, de ce ne-am pierde vremea cu o carte pe care o vom uita după ce parcurgem ultima filă? Cu „Singura poveste” a lui Julian Barnes nu suntem în această primejdie. Ne va fi greu să uităm un personaj ca Paul Roberts, protagonistul acestui roman, un bărbat care pornește pe firul subțire și nesigur al memoriei pentru a scoate la lumină cea mai puternică și tulburătoare poveste de iubire din viața sa – Singura poveste. Relația dintre tânărul pe atunci Paul Roberts și Susan MacLeod, femeie pe care o cunoaște la un club de tenis, este, pe cât de intensă, pe atât de complicată – fie și numai prin faptul că ea este prinsă într-o căsnicie nefericită, are două fiice mai mari decât Paul, iar între îndrăgostiți sunt aproape 30 de ani distanță. Dar nu aceste situații ridică obstacole în calea celor doi îndrăgostiți, ci acelea care se nasc chiar din interiorul sufletelor lor. „Ai prefera să iubeşti mai mult şi să suferi mai mult sau să iubeşti mai puţin şi să suferi mai puţin? Cred că, până la urmă, aceasta e singura întrebare adevărată. Poţi să argumentezi – pe bună dreptate – că nu este o întrebare adevărată. Fiindcă nu avem de ales. Dacă am avea, atunci ar exista şi întrebarea. Cum nu avem, ea nu există. Cine poate controla cât de mult iubeşte? Dacă poţi s-o controlezi, atunci nu e iubire. Nu ştiu cum altfel ai putea să-i spui, dar iubire nu. Cei mai mulţi dintre noi au de spus o singură poveste. Asta nu înseamnă că ni se întâmplă un singur lucru în viaţă – se petrec nenumărate întâmplări, pe care le transformăm în nenumărate poveşti. Însă una singură contează cu adevărat, pe una singură merită până la urmă s-o spui.” Cutremurătoare, bulversantă și profundă, povestea lui Paul Roberts și Susan MacLeod merită citită, mai ales că ne este prezentată de un narator excepțional ca Julian Barnes.

Pleci în vacanță? 3 cărți pe care să le iei cu tine!O altă carte bună de luat în vacanță este „Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” de Fredrik Backman (autorul romanului „Un bărbat pe nume Ove”). „Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” este o carte pentru toate vârstele, care ne va trece prin toate stările de spirit: ne va înduioșa, ne va surprinde și ne va amuza. De altfel, Fredrik Backman are un tip de umor care se țese subtil în poveștile sale și care ne poate aduce zâmbetul pe buze și când avem ochii plini de lacrimi. Eroina cărții este Elsa, o fetiţă de aproape 8 ani, cu o personalitate aparte, ceea ce o face să fie destul de marginalizată la școală. Singura care o înțelege și cu care fetița are o relație specială este bunica, nici aceasta o ființă tocmai obișnuită. Bunica are „leac” pentru toate suferințele Elsei. Când copiii de la școală sunt prea răutăcioși sau agresivi, bunica și Elsa pot călători pe „Tărâmul-Aproape-Treaz”, unde sunt cinci ținuturi fantastice. Acolo nu există răutate, nici divorțul mamei, nici noul ei soț și nici „Jumătatea”, viitorul ei frate vitreg. Când bunica nu mai poate merge alături de Elsa pe Tărâmul-Aproape-Treaz, pentru că pleacă la rândul ei într-o călătorie fără întoarcere, încearcă să o pregătească pe fetiță pentru ce-i va rezerva viața. Totodată, o va transforma în mesagerul care trebuie să livreze niște scrisori prin care își cere iertare unor oameni foarte diferiți între ei, dar uniți printr-o legătură ascunsă.

Pleci în vacanță? 3 cărți pe care să le iei cu tine!O altă carte care merită descoperită în perioada vacanței, când timpul pentru lectură poate fi mai generos, este „Jurnal necenzurat” de Vaslav Nijinski. Paginile scrise de cel considerat cel mai mare dansator al tuturor timpurilor, Nijinski, sunt mai mult decât un jurnal propriu-zis. Scrise în perioada când se afla într-un sanatoriu în Elveția, pentru a-și îngriji sănătatea psihică, notațiile dansatorului au valoare de document. De o autenticitate cutremurătoare, jurnalul redă cu fidelitate tragedia pe care o trăiește dansatorul, a cărui sănătate mintală începuse să se degradeze treptat, în 1918 – 1919, din cauza schizofreniei de care suferea. Notațiile scurte surprind gânduri disparate, dar și câteva teme care revin obsesiv – pasiunea pentru dans, imposibilitatea de a stabili o relație coerentă cu cei din jur și drama unui suflet torturat de boală. Iată un fragment: „Eu știu că ei cred că sunt bolnav. Mie îmi e milă de ei, pentru că ei cred că eu sunt bolnav. Sunt sănătos și nu-mi menajez puterile. Eu voi dansa mai mult ca niciodată. Vreau să studiez dansul și de aceea mă voi ocupa în fiecare zi câte puțin de dans. (…) Eu știu că toți vor spune ‒ Nijinski e nebun, dar nu contează, căci eu deja am jucat rolul nebunului în casă. Toți se vor gândi la asta, dar nu mă vor duce la casa de nebuni, căci eu dansez foarte bine și le voi da bani tuturor care îmi vor cere. Mie îmi plac nebunii, căci știu să comunic cu ei. Când fratele meu a fost la casa de nebuni, eu l-am iubit, iar el a simțit. Prietenii lui m-au iubit. Atunci aveam 18 ani. Eu nu-i contrazic pe nebuni și de aceea nebunii mă iubesc. Fratele meu a murit la casa de nebuni. Mama mea își trăiește ultimele ore de viață. Îmi e teamă s-o văd.” „Jurnalul necenzurat” al lui Vaslav Nijinski este probabil unul dintre cele mai neobișnuite jurnale pe care le putem citi. Merită însă descoperit de toți cei interesați de personalitatea dansatorului tocmai pentru incontestabila sa valoare documentară.

Voi ce cărți aveți de gând să citiți în vacanță?