Aţi avut vreodată sentimentul acesta? Şi anume că ritmul cu care apar cărţile pe care ni le dorim este atât de alert încât ne impune un ritm de lectură pe măsură? Ce ne facem dacă nu avem timpul necesar pentru a parcurge toate volumele pe care dorim să le citim, însă nici nu ne îndurăm să le lăsăm în librării, de teama să nu se epuizeze? Aceasta este o problemă pe care pasionaţii de lectură, indiferent de naţionalitatea lor, o trăiesc frecvent. Soluţia găsită de unii dintre aceştia a fost să cumpere toate cărţile dorite, să le stivuiască unele peste altele, în aşteptarea momentului potrivit pentru a începe să le citească. Însă acesta poate întârzia foarte mult sau poate să nu apară niciodată, pentru că, între timp, noi şi noi titluri se lansează pe piaţă.

Japonezii au găsit chiar şi un cuvânt care să descrie această situaţie – tsundoku – referindu-se la acele persoane care cumpără cărţi, însă nu găsesc niciodată vremea să le citească pe toate. A fost înfiinţat chiar şi un grup de sprijin pe Goodreads pentru ca toţi cei care experimentează fenomenul tsundoku să poată găsi o soluţie cât mai potrivită pentru a scapa de sentimentul de vinovăţie, presiunea financiară şi chiar cicăleala celor din jur, care nu se pot abţine să nu observe „Iar ai cumpărat o carte pe care nu o s-o citeşti?”

Sahoko Ichikawa de la Cornell University explică originea cuvântului compus tsundoku. Acesta provine din japonezul „tsunde”, care înseamnă a îngrămădi lucruri şi „oku”, a le lasă o vreme. Cel de-al doilea cuvânt a fost înlocuit însă cu „doku”, a citi. În limba română nu există un sinonim perfect pentru tsundoku, însă dacă am vrea să descriem această situaţie printr-un cuvânt sau o expresie poate că cele mai potrivite ar fi bibliofilie sau dependenţă de cărţi.

Scriitoarea britanică Jeanette Winterson, recunoscându-se între cei „suferind” de tsundoku, spunea că „a colecţiona cărţi este o obsesie, o boală, o dependenţă, fascinaţie, o absurditate şi până la urmă o soartă. Nu este un hobby. Cei care fac asta pur şi simplu trebuie să o facă!”.

O soluţie ar fi să donăm ceea ce considerăm că nu ne mai este necesar. Sau poate să ne impunem să nu începem o carte nouă, până nu am încheiat-o pe precedenta. Dar cu siguranţă variate soluţii pentru a rezolva această problemă au fost deja experimentate de toţi cei care s-au confruntat cu fenomenul tsundoku.

Vouă vi s-a întâmplat să cumpăraţi foarte multe cărţi, dar să nu găsiţi timpul necesar pentru a le citi? Care credeți că este soluția pentru acest impas?