„Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii” spunea Aristotel, cel care a definit această relație între oameni într-unul dintre cele mai frumoase moduri: „Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri”, iar atunci când ne gândim la propriile prietenii, putem doar să sperăm că vor ajunge la profunzimea acelor prietenii din literatură. Prietenia adevărată rezistă împotriva distanței, a tăcerii, chiar a diferențelor de opinii, dar se poate nărui sub povara neîncrederii sau a limitării libertății celuilalt de a face propriile alegeri. Prietenia înseamnă comuniune, împărtășire de gânduri și sentimente, dăruire totală. „O prietenie care durează o viață întreagă este pentru mine un miracol” spunea și Mircea Eliade. „Unirea sufleteasca s-a facut, atunci, peste granițele omenescului”. Acest sentiment profund, care unește două (sau mai multe) suflete în armonie spirituală a fost o temă preferată de mulți scriitori. Ne oprim astăzi doar la 5 dintre cele mai frumoase prietenii din literatură.

  1. Cu toții am auzit, desigur, celebra frază „Toți pentru unul, unul pentru toți!”. Ea aparține renumitelor personaje create de Alexandre Dumas în „Cei trei muschetari”, d’Artagnan și camarazii săi, Athos, Porthos și Aramis și este unul dintre cele mai grăitoare exemple de prietenii din . Fraza de mai sus, o adevărată deviză a muschetarilor, subliniază însăși esența prieteniei lor – devotament, fidelitate și susținere, indiferent daca era vorba să „dea gata” o masă copioasă stropită din belșug cu vin sau inamicii politici. Luptând întotdeauna spate în spate și respectând cu toții aceleași valori, muschetarii lui Dumas (unii dintre primii eroi ai copilăriei multora dintre noi) ne-au cucerit și pe noi, nu numai prin aventurile la care am fost martori, dar și prin modul în care își celebrau prietenia.
  2. Ce ar fi fost oare autointitulatul cavaler rătăcitor Don Quijote fără prietenia scutierului său Sancho Panza? Romanul scris de Miguel de Cervantes în secolul al 17-lea și care poartă numele protagonistului ne-a oferit un exemplu de prietenie care, la prima vedere, pare imposibilă. Cum se pot stabili punți de comunicare între două personaje atât de diferite cum sunt Don Quijote și Sancho Panza și cum poate exista o prietenie între ei? La această întrebare ne răspundem urmărind firul narațiunii romanului. Don Quijote și Sancho Panza sunt complementari, fiecare privește lumea dintr-o altă perspectivă. Acolo unde Don Quijote vede uriași, Sancho Panza vede mori de vânt. Cavalerul rătăcitor admiră grandiosul castel în care locuiește domnița sa, însă scutierul său observă doar un han destul de insalubru. Câți prieteni nu-și datorează unul altuia o astfel de schimbare de perspectivă? Probabil că sunt mulți aceia care recunosc că datorită unui prieten au dezvoltat capacitatea de a vedea frumusețea ascunsă a lucrurilor. Sau, dimpotrivă, au devenit mai pragmatici în ciuda firii lor extrem de idealiste.
  3. Prietenia nu înseamnă întotdeauna timp plăcut petrecut împreună, conversații spumoase și distracție, ci și sacrificiu. Aceasta este lecția despre prietenie a lui Sam și Frodo, personajele create de Tolkien în „Stăpânul inelelor”. Bineînțeles, Frodo este purtătorul inelului, iar misiunea sa este crucială pentru soarta Pământului de Mijloc. Însă cum ar fi putut ajunge la finalul călătoriei sale și la împlinirea destinului său dacă nu l-ar fi avut mereu alături pe Sam? Eroismul acestuia din urmă, deși nu este chiar „în lumina reflectoarelor”, nu trebuie trecut cu vederea. Uneori prietenia poate însemna nu numai să duci în spate prietenul prăbușit la pământ, ci și să cobori în adâncul infernului alături de el.
  4. Printre cele mai emoționante exemple de prietenii din literatură se numără „Notre Dame de Paris” al lui Victor Hugo. Doi proscriși cu destine tragice, stigmatizați de societate doar pentru că sunt diferiți, diformul clopotar Quasimodo și frumoasa țigancă dansatoare Esmeralda ne impresionează prin relația stabilită între ei. Esmeralda este singura care, privind spre Quasimodo, poate să vadă dincolo de diformitățile fizice. Frumusețea cocoșatului de la Notre Dame este ascunsă adânc în inima sa, loc în care doar frumoasa dansatoare poate pătrunde. Înfruntând în mai multe ocazii ura dezlănțuită și nejustificată a celor din jur, Quasimodo și Esmeralda se sprijină reciproc cu gesturi care impresionează prin curajul și spritul de sacrificiu pe care-l trădează. Este adevărat însă că, în ce-l privește pe Quasimodo, granița prieteniei este depășită pentru a face loc iubirii. Dar câte relații de dragoste nu au început cu o mare prietenie? Din acest punct de vedere ne putem gândi și la Raskolnikov și Sonia, personajele lui Dostoievski din „Crimă și pedeapsă”, un criminal și o prostituată, care descoperă împreună șansa unei noi vieți.
  5. Un exemplu clasic de prietenie este și cel dintre Ahile și Patrocle, personajele „Iliadei” lui Homer. Umăr la umăr, legendarul Ahile, cel mai viteaz dintre ahei și prietenul său, Patrocle, luptă împotriva Troiei, obținând victorie după victorie, până în momentul când Agamemnon îi ia lui Ahile sclava preferată, pe Briseis. Celebra mânie a lui Ahile și refuzul de a mai intra pe câmpul de luptă provoacă, până la urmă, moartea lui Patrocle, ucis de Hector tocmai pentru că îl confundase cu fiul zeiței Thetis. Răzbunarea lui Ahile și ceremonia de înmormântare a prietenului său sunt poate unele dintre cele mai intense momente ale epopeei antice. Unul dintre motive este și faptul că Ahile intră în luptă deși știe că pentru el aceasta va fi ultima bătălie pe care o va mai purta.

Vouă ce exemple de prietenie din literatură v-au plăcut cel mai mult?