E greu să-ți imaginezi că un scriitor care mișcă atâtea și atâtea rotițe în tine, care te zgândără și care te îndeamnă la introspecție, nu a avut parte de o educație formală. E ușor să crezi c-a avut părinți care l-au împins de la spate să urmeze un drum literar pentru că a dat dovadă încă de mic de talent livresc. E greu de crezut că acel autor pe care-l iubești atât să-și fi dorit vreodată să fie avocat, și nu scriitor așa cum ți se pare ție firesc.

Nu pui la îndoială talentul înnăscut al autorilor tăi preferați, dar când te gândești la ei, probabil că-ți spui că au avut parte și de cea mai bună educație, că au fost școliți în mod corespunzător și, conform celor învățate, s-au apucat apoi să scrie și să dăruiască lumii personaje memorabile și pasaje încărcate de emoții și înțelepciune care, peste ani, vor ajunge să fie citate de mii și mii de oameni.

Dar circumstanțele și epocile i-au făcut pe scriitorii de mai jos să renunțe la școală și să urmeze lungul și dificilul drum al educației independente și al scrisului tenace, îndârjit, în ciuda detractorilor și conform idealurilor și propriilor dorințe.

Harper Lee a scris Să ucizi o pasăre cântătoare și Pune un străjer, câștigând în cariera ei mai multe premii, printre care și un prestigios Pulitzer. Interesată încă din liceu de literatură, a decis, totuși, să urmeze o facultate de drept în Alabama. După numai un semestru, însă, Lee renunță și se mută la New York pentru a deveni scriitoare. O carte pe care autoarea a jucat-o corect, reducând la tăcere toată banca acuzării.

Jack Kerouac a fost în liceu vedeta echipei de fotbal, iar dexteritatea lui în raport cu mingea i-a adus o bursă într-o universitate Ivy League. Deoarece Kerouac se certa constant cu antrenorul său și era mereu lăsat pe banca de rezerve, viitorul scriitor a renunțat la facultate chiar după primul an.

Ray Bradbury nu numai că nu a mers la facultate, dar s-a și chinuit destul de mult să termine liceul. A declarat mereu că nu crede în educația oferită în facultăți, dar un lucru demn de ținut minte este că a început să scrie de la frageda vârstă de 11 ani și a conceput Fahrenheit 451 într-o bibliotecă publică, închiriind o sală cu mașină de scris pe care o plătea cu ora.

Maya Angelou a avut o copilărie zbuciumată, căzând victimă abuzuui sexual și suferind des din cauza discriminării rasiale. Mai mult chiar, în urma tuturor traumelor, a rămas mută timp de cinci ani. A absolvit liceul, dar la trei săptămâni după aceea l-a născut pe fiul ei și a lucrat ca prostituată pentru a face rost de bani. Nu a apucat să se concentreze pe scris decât după vârsta de 40 de ani când un prieten a încurajat-o să publice acum faimoasa autobiografie I Know Why The Caged Birds Sing. Și nimeni nu se îndoiește azi de forța acestei femei fenomenale.

Mark Twain a fost obligat să renunțe la școală la 12 ani, după moartea tatălui său, pentru a munci ca să se poată hrăni. La 15 ani scria deja articole în ziarul fratelui său și, mutându-se la New York, și-a început educația prin biblioteci publice, la fel ca Bradbury. La aproape 30 ani, devine jurnalist, după ce lucrează o vreme ca marinar de apă dulce pe un vapor cu zbaturi, experiență pe care o va folosi mult în scrierile sale.

William Faulkner nu și-a luat niciodată nici măcar diploma de liceu. A lucrat în banca bunicului său și a reușit să se înscrie la facultate la 22 de ani, dar la care a renunțat după numai 3 semestre. Scriitorul și-a dovedit talentul, revendicând două premii Pulitzer și Nobelul în 1949.

Truman Capote a avut o copilărie grea, în special marcată de absența părinților din viața sa. La frageda vârstă de 11 ani, Capote decide că destinul lui este să devină scriitor și-și va petrece restul adolescenței dedicându-se în întregime meseriei. La 17 ani abandonează școala  și se angajează la The New Yorker, publicație care, peste ani, îi va tipări multe dintre lucrări.

Alți scriitori celebri care au refuzat contactul cu educația formală au fost și dramaturgul George Bernard Shaw, H.G. Wells, Jack London, Charles Dickens sau Augusten Burroughs. Născuți și crescuți în circumstanțe diferite, toți au avut, totuși, un lucru extraordinar în comun: credința în misiunea lor, forță interioară și o motivație adeseori ieșită din comun. Ei dovedesc că se poate și altfel, că există alternative pentru cei foarte hotărâți și că lipsa unei diplome (de liceu sau de facultate) nu este un impediment atunci când în joc este un premiu literar prestigios.

Autor: Ioana Ristea