Toţi cei care iubesc romanele lui Haruki Murakami au putut observa pasiunea pentru muzică a scriitorului japonez şi modul cum arta sunetelor se împleteşte în opera lui cu cea a cuvântului. De altfel, Murakami recunoaşte că cele două mari pasiuni ale sale – muzica şi alergatul – au avut o contribuţie esenţială în procesul evoluţiei sale ca scriitor. „Peter Cat Jazz Club” a fost numele barului deţinut de scriitor la Tokyo, în anii  ’70. Însă, în momentul în care Murakami a decis să se dedice total scrisului, a închis această afacere, iar pasiunea pentru muzică şi-a făcut loc în romanele sale. Scriitorul, care a recunoscut că este un meloman împătimit, deţine, cu aproximaţie, peste 10.000 de CD-uri şi ascultă cu plăcere muzică clasică, jazz şi pop american. Murakami dezvăluie că a descoperit jazz-ul pe când avea 15 ani – o întâlnire „electrizantă”, care avea să-i marcheze viaţa întreagă. Mai târziu, când a decis să se dedice în totalitate artei cuvintelor, Murakami mărturiseşte că s-a întrebat „dacă este posibil să transfer această muzică în romane. Astfel s-a născut stilul meu”, mai spune scriitorul japonez. Murakami a descoperit astfel că literatura şi jazz-ul au, amândouă, „un ritm natural, implicit, o melodicitate”. „În literatură, aceasta înseamnă să aşezi cuvintele astfel încât să se potrivească acestui ritm, acestei armonii”, mai spune scriitorul.

În scrierile lui Murakami există nenumărate referinţe muzicale, iar titlurile unora dintre romanele sale sunt inspirate de piese care aparţin repertoriului clasic sau pop. Astfel, titlul romanului „Pădurea norvegiană” este inspirat de piesa atât de populară a formaţiei „The Beatles”, iar „Cronica păsării-arc” le aduce un omagiu unor muzicieni precum Rossini, Schumann sau Mozart.

De la Beatles, Eric Clapton, Bruce Springsteen sau Rolling Stones, la Ray Charles, Brenda Lee, Duke Ellington sau Bobby Darin, romanele lui Murakami oferă cititorului sugestii muzicale dintre cele mai variate. Şi iubitorii de muzică clasică vor găsi în romanele scriitorului japonez piese care pot constitui cu ușurință un fundal sonor pentru lectură – de la Franz Liszt, la Mozart, Haydn sau Wagner. „La fel ca literatura, muzica presupune o călătorie mentală”, crede Murakami. Însă, pentru că nu a devenit muzician în sensul propriu al cuvântului, ci doar un pasionat meloman, Haruki Murakami a oferit publicului, în romanele sale, ritmul interior şi armoniile obţinute din sincronizarea gândului cu cuvântul scris. Iar pe lângă toate acestea, şi bogate referinţe muzicale. De aici până la alcătuirea unui playlist care să cuprindă piesele din opera lui Murakami nu a mai fost decât un pas. Cei care vor să facă o călătorie muzicală în opera lui Murakami pot accesa acest link sau apăsa „play” mai jos.

Care sunt piesele voastre preferate dintre cele recomandate de Haruki Murakami?