O pagină albă, pe care urmează să fie aşternute gânduri şi emoţii, toate exprimate în cele mai potrivite şi atent alese cuvinte, stârneşte multor oameni fiori de groază. Efortul de a urmări o idee, de a o exploata la maximum şi a o „trimite în lume”, către ceilalţi oameni, frumos „înveşmântată” cu ceea ce trebuie să exprime un stil particular poate avea uneori tocmai efectul contrar, ca autorul nu să nu mai poată scrie niciun cuvânt – „complexul paginii albe”, s-a spus. Dar situaţia se complică şi mai mult în cazul unora dintre scriitori, care, deşi simt că aceasta este vocaţia lor, duc o necontenită lupta cu fiecare pagină pe care vor să îşi aştearnă gândurile. Se numără printre aceştia nume celebre ale literaturii, iar mai jos sunt doar 5 scriitori pentru care scrisul a fost un adevărat calvar.

  1. Autorul romanelor „Abatorul cinci”, „Leagănul pisicii” sau „Mic dejunul campionilor”, Kurt Vonnegut, a recunoscut cu toată sinceritatea calvarul prin care a trecut de câte ori s-a aşezat la masă de scris. „Când scriu, mă simt ca un om fără mâini, fără picioare, cu un creion în gură”, mărturisea acesta, surprinzând într-un mod cât se poate de plastic efortul de capta o idee şi a o reda în scris.
  2. Una dintre cele mai importante voci ale literaturii americane, Flannery O’Connor recunoaştea că nici pentru ea scrisul nu este una dintre cele mai plăcute experienţe, ci dimpotrivă. Scriitoarea mărturisea că stresul provocat de această activitate este puternic resimţit, cu efecte uşor de observat în planul fizic. „Să scrii un roman este o experienţă teribilă!” se confesa Flannery O’Connor. „Adesea, în timp ce scriu îmi cade părul şi mi se cariază dinții”, mai spunea aceasta.
  3. Autorul „Portretului artistului în tinereţe” şi al „Oamenilor din Dublin”, James Joyce, descrie o situaţie similară în ceea ce priveşte experienţele trăite în momentele când a scris romanele şi nuvelele sale. Unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului 20, James Joyce spune tranşant: „Să scrii în engleză este cel mai ingenios mod de tortură conceput vreodată pentru ispăşirea păcatelor comise în vieţi anterioare!”
  4. „Urăsc să scriu, dar îmi place foarte mult când văd că am terminat de scris” spune şi scriitoarea americană Dorothy Parker, subliniind foarte clar efortul de care se feresc chiar şi cei care au făcut din scris un mod de a-şi câştiga existența.
  5. „Dacă există un iad dedicat scriitorilor, acesta ar consta în contemplarea forţată a propriei lor munci” era de părere John Dos Passos, autorul „Trilogiei S.U.A”, care surprinde astfel şi motivul pentru care scrisul este atât de dificil pentru unii dintre oamenii dedicaţi literelor – căutarea perfecţiunii şi teama continuă că nu au reuşit să o atingă.

 

Pentru voi cum este această experienţă? Scrieţi cu dificultate sau cu uşurinţă?