La prima vedere, nu pare să existe nicio legătură între activitățile fizice, sportive și efortul intelectual presupus de actul creativ. Însă, dacă urmărim exemple din viețile multor scriitori celebri, observăm o lungă tradiție în acest sens. Nume celebre ale literaturii abandonau adesea masa de scris pentru ghetele de sport, iar mărturiile lor despre experiențele pe care le-au trăit în timp ce alergau sau făceau alt tip de efort fizic ne pun pe gânduri. Sportul impulsionează creativitatea?  Specialiștii în neuroștiințe afirmă că mișcările repetitive din timpul alergării, spre exemplu, pun creierul în condiția de „pilot automat”, mintea se elibereaza și astfel se deschid porțile creativității. Cei care practică jogging-ul au deseori sentimentul că timpul se suspendă, iar imaginația înflorește. Însă, dincolo de observațiile oamenilor de știință, unii scriitori au descris ei înșiși ce legătură există între sport și actul creativ. Să urmărim împreună experiențele trăite de 5 dintre aceștia.

  1. autoportretul-scriitorului-de-cursa-lungaPoate cel mai cunoscut și elocvent exemplu în acest sens este cazul „scriitorului-alergător” Haruki Murakami. Autorul volumului „Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă” descrie în amănunt în acest volum al său ce anume datorează sportului. Scriitorul japonez fost patron de bar în Tokyo și care obișnuia să fumeze până la 60 de țigări pe zi a început să alerge pentru beneficiile pe care le are sportul asupra sănătății. Însă, Murakami mărturisește: „Existența mea ca scriitor profesionist a început în ziua în care am mers pentru prima dată la jogging”. „Ştiu că, dacă nu aş fi devenit alergător pe distanţe lungi când am devenit şi romancier, munca mea ar fi arătat cu totul altfel”, spune scriitorul japonez. Murakami dezvăluie faptul că solitudinea experimentată în momentele când aleargă pe distanțe lungi favorizează procesul de interiorizare. Atenția îndreptată către interior sporește creativitatea, iar continua depășire a limitelor fizice îi dă curajul necesar pentru a duce la bun sfârșit efortul intelectual presupus de scrierea unui roman.

  2. gradina-placerilor-lumesti-2Una dintre cele mai de succes autoare ale momentului, Joyce Carol Oates, recunoaște și ea ca jogging-ul este o extensie naturală a activității de scriitor. Autoarea romanelor „Grădina plăcerilor lumești” și „Violul. O poveste de dragoste” recunoaște că, de câte ori se confruntă cu blocaje în activitatea sa de scriitoare, le depășește prin lungi reprize de alergare. Oates a mărturisit că atunci când a început să alerge a făcut aceasta nu ca o descărcare, ci ca o „funcție suplimentară” a scrisului. „Se pare că jogging-ul îmi conferă posibilitatea unei conștiințe extinse. Pot să văd ceea ce scriu ca pe un film, ca în vis”, explică scriitoarea americană. Aceasta obișnuiește să alerge pe un drum de țară, care urcă pe un deal. „Simt că acolo, sus, mă așteaptă multe idei. Dacă aș sta acasă, așezată pe un scaun, într-o cameră, n-ar mai fi același lucru”, mai spune aceasta.

  3. exceptionalii-malcolm-gladwellMalcolm Gladwell, autor al unor celebre cărți de nonficțiune precum „Excepționalii. Povestea succesului” sau „David si Goliat”, s-a reapucat de jogging după o îndelungă pauză și cu un scop precis – acela de a depăși prin efort fizic impasul creativ. Scriitorul canadian care a reușit să termine populara cursă din New York „Fifth Avenue Mile”, de 1.6 Km, în doar 5 minute și 3 secunde a explicat foarte clar sensul acestui efort: „Folosesc acest timp pentru a rezolva problemele pe care le am atunci când scriu”.

  4. batranul-si-mareaDragostea pentru sport a lui Ernest Hemingway este deja notorie. Autorul romanului „Adio, arme” și al nuvelei „Bătrânul și marea”, laureat al premiului Nobel pentru literatură, avea o pasiune pentru box și alpinism. Însă, sportul era totodată și terapie pentru depășirea momentelor în care nu se simțea atât de inspirat. De câte ori nu era mulțumit de modul în care scria un roman, Hemingway obișnuia să se întrerupă – de multe ori chiar în mijlocul unei propoziții – să recurgă la ajutorul exercițiilor fizice și să se reîntoarcă la scris abia ziua următoare.

  5. camus-strainul-ciumaMulți scriitori au mărturisit că sportul i-a învățat multe dintre lecțiile importante ale vieții, precum curajul de a merge mai departe în ciuda durerii fizice resimțite, i-a disciplinat și le-a dat încredere. Scriitorii au practicat cele mai variate sporturi – J.R.R. Tolkien a jucat cu plăcere tenis, Vladimir Nabokov boxa și era jucător de fotbal, iar John Steinbeck practica luptele cu aligatori – dacă putem considera acesta un sport. Albert Camus, celebrul scriitor si filozof francez, autor al volumului care reunește unele dintre cele mai importante scrieri ale sale „Străinul. Ciuma. Căderea. Exilul și împărăția”, era pasionat de fotbal. Se spune că scriitorul francez a jucat în echipa națională a Franței, dar în realitate acesta nu a depășit liga juniorilor, pentru că s-a îmbolnăvit de TBC și a fost nevoit să renunțe. Însă, scriitorul francez nu a uitat niciodată „lecția” predată de fotbal: „Ceea ce știu cu siguranță despre moralitate și obligații în viață datorez fotbalului”, mărturisea acesta.

Pentru voi este important sportul? Ce rol joacă în viețile voastre?