În urmă cu doar câteva zile, comunitatea internațională a oamenilor de știință, admiratori ai cărților sale sau, pur și simplu, persoane care au fost inspirate de îndrăzneala sa de a sfida limitele au deplâns moartea lui Stephen Hawking. Cel mai renumit fizician și cosmolog al ultimelor decenii, profesor la Universitatea Cambridge ne-a lăsat însă cărțile sale și, în plus, un uimitor model de personalitate, la care să ne putem raporta.

„În afară de faptul că am fost destul de ghinionist să am ALS, sau boala neuro-motorie, am avut noroc în aproape toate celelalte privințe” spunea Stephen Hawking, fizicianul care, prin cărțile sale, a adus universul mai aproape de noi. Stephen Hawking a demonstrat că, în ciuda faptului că și-a petrecut peste 50 de ani din viață țintuit într-un scaun cu rotile, gândirea e liberă să se îndrepte către marile taine ale universului. Deși Stephen Hawking nu era deloc de acord că Universul este un mister, pe care nu-l putem înțelege pe deplin. Cât privește scopul cercetărilor sale, fizicianul britanic spunea că este unul simplu: „Înţelegerea completă a Universului, de ce este aşa cum este şi de ce există”. De la Einstein încoace, niciun fizician nu s-a mai bucurat de o apreciere atât de largă în rândul nespecialiștilor. Cărțile lui Hawking au ajuns bestseller-uri traduse în zeci de limbi – mai rară performanță a unui fizician, fie el și de geniu.

Scurtă istorie a timpului. De la big bang la găurile negre” este probabil cea mai bine vândută carte de popularizare a științei din lume. Volumul semnat de Stephen Hawking a fost vreme de cinci ani în topul Sunday Times al celor mai bine vândute cărți și a fost tradusă în aproape 40 de limbi. Hawking și-a conceput cartea folosind un limbaj pe care-l poate înțelege și un cititor fără mare pregătire în fizică, iar temele abordate intră în sfera de interes a unui public larg. Nu doar specialiștii sunt interesați să afle cum s-a născut universul și dacă spațiul cosmic este nemărginit. Concepte de bază precum spațiul, timpul și expansiunea universului sunt explicate pe înțelesul tuturor. Stephen Hawking este celebru și pentru contribuția sa la înțelegerea găurilor negre, cărora le dedică un capitol în această carte. „Găurile negre nu sunt așa de negre” spune fizicianul într-unul dintre capitolele cărții, în care face referire la faptul că o gaură neagră emite radiaţii, asemenea unui corp fierbinte.

Dacă suntem fascinați de viața și teoriile lui Hawking, o carte care ne satisface ambele sfere de interes este „Visul Lui Einstein”. Volumul reprezintă o culegere de eseuri scrise de Hawking între 1976 și 1992, în care sunt reluate o parte a ideilor din „Scurtă istorie a timpului”. Volumul este completat cu capitole cu caracter autobiografic și se încheie cu o transcriere a unei emisiuni pentru BBC, în care Hawking a fost prezent. În afara teoriilor sale, două lucruri sunt frapante pentru cititorul nespecialist, la lectura acestei cărți: umorul foarte „britanic” al autorului și pasiunea atât de molipsitoare prezentă în discursul său.

Universul într-o coajă de nucă” este conceput ca o continuare a bestseller-ului „Scurtă istorie a timpului”. O istorie pe scurt a modului în care a fost înțeles Universul, de la origini și privind către viitorul său, fără a omite schimbarea de perspectivă oferită de teoriile lui Einstein, „Universul într-o coajă de nucă” prezintă pe înțelesul publicului larg noțiuni de fizică teoretică și cosmologie. Particularități ale spațiului și timpului, modele ale universului, găuri negre, viitorul omenirii în noua eră a inteligenței artificiale și un posibil sfârșit al universului sunt prezentate de Hawkins într-un stil accesibil cititorilor. Volumul are și ilustrații (fotografii și caricaturi) foarte bogate pentru a ghida cât mai exact imaginația cititorilor.

„Trăim într-un univers straniu și minunat. Vârsta, dimensiunile, violența și frumusețea care îl caracterizează cer o imaginație extraordinară pentru a-l prețui. Locul pe care-l dețin oamenii în acest cosmos vast pare destul de insignifiant. Și totuși, încercăm să găsim o rațiune pentru toate și să înțelegem cum ne înscriem noi înșine în acest tablou” spunea Stephen Hawking în debutul cărții „O mai scurtă istorie a timpului”. Publicat în 2005, volumul a apărut ca urmare a reacțiilor cititorilor la „O scurtă istorie a timpului”. Succesul acestei cărți, care a stat 237 de săptămâni în topul bestseller Sunday Times și „a fost cumpărat câte un exemplar la fiecare 750 de bărbați, femei sau copii de pe glob” – după cum dezvăluie chiar autorul – cerea o explicare suplimentară a ideilor dezvoltate în carte. Deși ani la rând Hawking nu a fost de acord să scrie o continuare a volumului, și-a dat seama că o aducere la zi a informațiilor era necesară, ca, de asemenea, o detaliere mult mai pe înțelesul publicului larg a teoriilor susținute. Astfel s-a născut „O mai scurtă istorie a timpului”, carte care răspunde, în esență, la întrebarea „De unde provine universul și încotro se îndreaptă?” și împărtășește publicului „ceva din farmecul noilor descoperiri și din noua imagine a realității, care apare ca rezultat al acestora”.

„M-am născut pe 5 ianuarie 1942, exact la 300 de ani după moartea lui Galilei. Mă gândesc că s-au mai născut încă vreo două sute de copii în ziua aceea. Ceea ce nu ştiu este dacă, mai târziu, l-a pasionat pe vreunul astronomia” scria Hawking în „Scurtă istorie a vieții mele”, volum de memorialistică al cărui titlu îl parafrazează pe cel al cărții „Scurtă istorie a timpului”. De la copilărie și până după dobândirea celebrității, cartea istorisește cele mai importante evenimente ale vieții personale ale lui Hawkins, oprindu-se și asupra teribilei sale maladii și a casătoriilor, eșuate amândouă. Un capitol întreg este dedicat conceperii celei mai importante cărți ale sale, „Scurtă istorie a timpului”.

Teoria universală. Originea și soarta universului” și „Marele plan”, scrise în colaborare cu Leonard Mlodinow, fizician și scenarist al serialului „Star Trek” sunt printre ultimele cărți de popularizare a științei publicate de Stephen Hawking. „Teoria universală” cuprinde șapte prelegeri care oferă un rezumat a ceea ce știm până în acest moment despre istoria universului, de la big bang la găurile negre. Spre exemplu, în cea de-a cincea prelegere, aplicând principiile mecanicii cuantice teoriilor big bang-ului și originii universului, autorul ajunge la concluzia că „spațiul-timp poate fi finit, fără a avea însă o frontieră sau margine. Ar semăna cu suprafața Pământului, dar având două dimensiuni în plus”.

Volumul „Marele plan” este o sinteză a preocupărilor de o viață ale lui Hawking legate de univers, lumea în care trăim sau natura realității. Întrebările acestea par mai degrabă potrivite unei meditații filozofice, fapt pe care îl explică și autorul: „În mod tradițional acestea sunt întrebări pentru filozofi, dar filozofia e moartă. Filozofia nu a ținut pasul cu dezvoltarea ştiinței moderne, în special cu fizica. Oamenii de ştiință au devenit purtătorii torței descoperirilor în încercarea de a cunoaşte lumea. Scopul cărții de față este să dea răspunsurile sugerate de descoperirile recente şi de progresele teoretice. Ele ne conduc spre o nouă imagine a universului şi a locului nostru în el ….”

În dorința sa de a aduce universul mai aproape de oameni și de a-i devoala misterele, Hawking nu i-a uitat nici pe cei mai mici dintre cititori. Alături de fiica sa, Lucy Hawking, fizicianul este autorul unei serii de cărți pentru copii, care-l are ca protagonist pe George. Acesta este un băiețel care, deși nu iubește știința de la bun început, alături de prietenii săi și un super computer descoperă că explorarea spațiului cosmic poate însemna o aventură fabuloasă. Volumele „George și cheia secreta a universului”, „George în căutare de comori prin Cosmos”, „George și codul indescifrabil” și „George și Luna Albastră” fac parte din această serie.

Voi ați citit vreo carte de-ale lui Stephen Hawking? Care credeți că este cea mai importantă lecție (de viață sau nu) oferită de fizicianul britanic?