Oare câtă lume mai depune astăzi eforturi considerabile pentru a dobândi înțelepciunea? Este aceasta o virtute care să aibă un loc de cinste în epoca modernă, așa cum se întâmpla în Antichitate, spre exemplu? Avem teste prin care ne măsurăm inteligența nativă, atât de utilă pentru a dobândi o poziție cât mai sus pe scara socială, dar nu suficientă. Avem și teste care ne măsoară inteligența emoțională, care ne ajută să fim empatici, să ne ținem emoțiile sub control și să ne mișcăm prin societate ca peștele prin apă – calea sigură spre succes cred specialiștii în domeniu. Însă care este rolul înțelepciunii astăzi și cum am putea să o măsurăm? Un posibil răspuns la această întrebare vom găsi în cartea „Trei prieteni, în căutarea înțelepciunii”, de Christophe André, Alexandre Jollien și Matthieu Ricard.

Structurată ca un dialog între trei buni prieteni, care s-au întâlnit la o cabană din Dordogne, această carte ne propune să zăbovim asupra lucrurilor esențiale ale vieții, cele care ne dau sentimentul de sens și împlinire. Înțelepciunea este doar una dintre acestea.

Unul dintre atuurile acestei cărți este însăși perspectiva largă asupra temelor luate în discuție. După cum spun autorii, „Trei prieteni în căutarea înțelepciunii” este „nu un manual care să dea lecții, ci o lucrare care să vorbească despre convingerile și experiența noastră”. Dar cine sunt cei trei prieteni și autori ai cărții astfel încât experiențele și convingerile lor de viață să fie relevante și pentru noi, cititorii?  Christophe André este unul dintre psihoterapeuții francezi de renume, autor, printre altele, al cărții „Imperfecți, liberi și fericiți”, care include practici ale stimei de sine. În Cuvîntul înainte al volumului „Trei prieteni, în căutarea înțelepciunii” el este prezentat ca „fratele mijlociu, liniștit, dornic să ajute, să explice, să-și reconforteze pacienții și cititorii, cel mai singuratic din bandă, dar totdeauna fericit să-și regăsească prietenii de bine, cum ne-am supranumit noi trei”.

Autor al lucrării „Elogiul slăbiciunii” („Éloge de la faiblesse”), pentru care a primit Premiul Academiei Franceze în 1999, filozoful și scriitorul Alexandre Jollien are o poveste de viață impresionantă. Născut cu paralizie cerebrală, Alexandre Jollien și-a petrecut primii șaptesprezece ani din viață într-un institut specializat în îngrijirea persoanelor cu handicap. Acolo a descoperit filozofia și acele principii care ulterior aveau să-i confere un parcurs uluitor în viață. „Alexandre este fratele cel mic, vesel și afectuos, spirit strălucit, creativ, poetic, care adoră să râdă și să stârnească râsul, căruia îi place să fie răsfățat și să ofere multă dragoste” – din descriere nu ne-am da seama de tragedia care a însoțit existența lui Jollien de când s-a născut.

„Matthieu este fratele mai mare, generos și puternic, care străbate lumea pentru a apăra cauzele la care ține (proiectele umanitare, Tibetul, altruismul), de o robustețe intelectuală și fizică menită să stârnească admirația celor doi camarazi ai săi”. Și admirația cititorilor, putem spune, prin traseul spectaculos al vieții sale – doctor în genetică moleculară la Institutul Pasteur, Matthieu Ricard trăiește în momentul actual în Nepal și este de peste 40 de ani călugăr budist.

Scopul cărții realizate împreună de un călugăr budist, un filozof și un psihiatru este de a împărtăși experiența lor deprinsă de la maeștri spirituali, din studii, practică meditativă sau terapeutică. Aceleași probleme de viață sunt abordate din trei perspective distincte, de trei personalități care gândesc diferit, dar au și puncte congruente. Fiecare cititor va avea așadar un tablou cât se poate de complet asupra unor teme importante în existența noastră de zi cu zi.

Vom afla din discuția celor trei prieteni, la care putem trage nestingheriți cu urechea, dacă ego-ul ne este prieten sau doar un mare impostor, vom putea deprinde tehnici care să ne ajute să conviețuim cu emoțiile noastre și vom afla care este valoarea artei ascultării.

Unele dintre cele mai importante valori ale umanității, precum altruismul, simplitatea, iertarea și libertatea sunt luate în discuție de călugărul budist Ricard, psihiatrul André și filozoful Jollien. Discursul acestora nu este sub nicio formă didactic, nu sună ca o prelegere, ci – așa cum s-a și întâmplat în fapt – ca un dialog cald, prietenesc, cu multă înțelegere, cu niște oameni care mărturisesc cu o sinceritate uluitoare propriile lor slăbiciuni și limite, dar și modul în care au reușit să le depășească.

Fiecare capitol se încheie cu sfaturi din partea celor trei autori, în care, și de această dată, nu simțim superioritatea, ci numai multă bunăvoință și dorința de a fi utili. Sfaturile pentru perioadele de grele încercări, pentru a ne face curaj să iertăm, pentru o viață mai altruistă sau pentru buna folosință a emoțiilor sunt extrem de utile, mai ales că provin din surse atât de autorizate.

Trei prieteni, în căutarea înțelepciunii” nu este o carte teoretică, ci una care ne îndeamnă să purcedem spre acțiune fără a sta pe gânduri. „Nu există decât o urgență, aceea de a ne angaja total într-o practică, de a nutri o dorință arzătoare de a progresa și de a realiza că putem evada din închisoarea mentalului nostru” spune Alexandre Jollien. „Este periculos să așteptăm să fim în largul mării pentru a învăța să înotăm. Să începem așadar imediat!” îndeamnă filozoful.

Ultimul capitol al cărții ne vorbește despre practicile zilnice ale celor trei autori, ceea ce reprezintă o bună sursă de inspirație pentru toți cititorii interesați de evoluția lor interioară.

„Nu suntem decât niște călători în drumul nostru spre înțelepciune, conștienți că acesta este lung și anevoios și că ne rămân atâtea lucruri de descoperit, de lămurit și de integrat prin practică” spun autorii, care mărturisesc că scopul cărții este acela de a propune subiecte de reflecție care să-i inspire pe cititori și să-i ajute să-și clarifice aspecte ale unor importante principii de viață. Autorii recunosc, cu modestie, că ei înșiși au parcurs același traseu. De aceea cunosc și dificultățile și obstacolele care intervin pe drumul sinuos către obținerea înțelepciunii.

Credeți că, în epoca actuală, înțelepciunea mai este o calitate urmărită de mulți oameni?