Romanul de debut al lui Tudor Ganea a fost foarte bine primit. Cazemata i-a adus lui Tudor Ganea un important premiu – tânărul prozator al anului 2016. Scriitorul nostru are 33 de ani, are și gastrită. E însurat. Are și meserie la bază: e arhitect. Ar vrea să trăiască din scris, dar știe că nu se poate în România, deocamdată. Strict literar, are un patrulater sfânt: Cehov, Salinger, Hemingway și Marquez. Tudor Ganea, așadar. Debutant. Mare speranță a literaturii noastre.

Un articol de Andrei Crăciun

Tudor Ganea, tânărul prozator român al anului.  Cine ți-a zis ție așa?
Mi-au zis la Gala Tinerilor Scriitori, organizată de Dan Mircea Cipariu. În juriu au fost Andreea Răsuceanu, Bianca Cernat și Cosmin Borza. Deci ei mi-au zis, ei au luat hotărârea asta. Pentru romanul meu de debut – Cazemata. Mi-au dat o diplomă și bani.

Ce sumă ai primit?
Suma este de 1.700 de lei.

Bani buni?
Buni, buni de tot!

Și pentru viitor rămâi axat pe roman, da?
Roman. Nu mă mai întorc la proză scurtă.

De ce?
Păi nu vezi că nu se vinde, nu se publică?

Și din literatura universală, către cine te uiți cu admirație?
Am patru mari și lați care mi-au plăcut.

Un patrulater al scriitorilor.
Așa! Exact! (râde)

Cine sunt aceștia?
Cehov, Salinger, Márquez îmi place mult, și Hemingway. Ăștia patru. Și de la noi – Preda și Cărtărescu.

Unde te vezi peste zece ani, în această nouă profesie literară?
Nu e o profesie.

Un hobby?
Mă văd și eu tot pe aici.

Tot aici te vezi – traduceri? Umblă vorba?
Umbla vorba, dar până nu se concretizează ceva, nu se știe.

Nu-ți faci planuri că ai putea să trăiești din această meserie.
Imposibil.

Tot arhitectură? Ești arhitect dumneata, la bază.
Tot arhitectură, ce altceva?

Îți place arhitectura?
Da, îmi place, dar mi-ar fi plăcut să o practic afară. E varză aici, cum se face la noi. E foarte prost plătită și se face prost. Mult, repede și prost.

Cochetezi cu ideea emigrării?
Acum vreo șase ani voiam să plecăm în Canada. Eram cu prietena mea, care între timp mi-a devenit nevastă; eu n-am fost de acord. Am zis: „Hai, mă, rămânem, ce să mai mergem în Canada?”.

Ea ar fi vrut?
Da, ea era pornită.

Dumneaei ce meserie are?
Lucrează în managementul cultural.

Și acum, la vârsta maturității, regreți?
Parcă m-aș fi dus, măcar să văd cum e.

TUDOR GANEA N-A PLECAT ÎN CANADA PENTRU CĂ ȘTIE PREA BINE LIMBA ROMÂNĂ

Ce te-a reținut?
Nu știam pe nimeni acolo; prietenii, părinții, cu toții rămâneau în urmă; și știu prea bine limba română.

Și îți place în țara noastră.
Îmi plăcea, când eram mai mic. Acum, mult mai puțin

Deci s-a stricat țara sau te-ai stricat tu?
Și țara, și eu.

Ce îți place, totuși, în continuare la țara noastră?
În primul rând, îmi place Bucureștiul. Toată lumea îmi zice că sunt nebun, dar mie îmi place Bucureștiul de nu mai pot. Mă plimb, o iau la pas, am câteva trasee secrete ale mele, și nu îmi trebuie nimic. De trei ori pe săptămână parcurg traseele astea și mă simt super-bine. Și îmi place la țară – la mine, la Gruiu. Avem acolo o casă.

TUDOR GANEA CONSIDERĂ CĂ E MAI GREA ARHITECTURA DECÂT LITERATURA

E mai greu romanul sau e mai grea arhitectura?
Arhitectura.

Romanul merge mai ușor?
N-ai nicio treabă aici, nu te trage nimeni de urechi.

Dar care îți place mai mult, ce îți place mai mult să faci?
Îmi place mai mult să scriu decât să fac arhitectură.

Scrii ușor?
În unele zile, da, în altele nu.

Rescrii?
Nu.

Nu îți place să rescrii. Nu te-au certat magiștrii dumitale că nu rescrii? Marius Chivu și Florin Iaru, cu care ai urmat cursuri de creative writing…
Nu le-am zis.

Te gândești la viitor?
Sincer să fiu, nu prea mă gândesc.

O iei așa, de la zi la zi?
Da.

Al doilea roman tot aici vrei să-l dai, la Polirom?
Păi da, dacă am început cu ei, trebuie să continui. A fost super-ok. Au fost prompți, s-au ținut de cuvânt, mi-au făcut lansări.

Unde ai lansat?
La Cărturești a fost lansarea asta mare, prima. A venit lume, vreo 100 au fost. Din Constanța au venit vreo 20.

Prietenii din copilărie?
Da.

Ultrașii Farului Constanța?
Nu mai sunt nici ăia ce au fost! Au venit prieteni, foști colegi de școală și de liceu care s-au întors în Constanța, vecini… Au venit până aici, la București, după care am lansat și în Constanța și au venit și acolo.

Câți ai avut acolo?
Vreo 50.

Există librării în Constanța?
E doar una micuță, înghesuită. Eu am făcut lansarea într-un magazin de vinuri, ceea ce e super.

Aveai pe cineva acolo?
Da. Mi-a pus la dispoziție camera din spate.

Și ce părere ai despre cititorii dumitale, cum i-ai găsit?
Nu-i știu, îți dai seama. Nu citiseră cartea, atunci veniseră s-o ia.

Nu ți-au mai scris după aia, nu te-a înjurat nimeni?
Nu, nu m-a înjurat nimeni. Chiar n-am primit niciun feedback din ăsta.

Nu și-au aruncat cititoarele sutienele în aer văzându-te?
Mai aștept.

Poate de la al doilea roman încolo. Să vezi după aia succes! Ești pregătit să faci față unui asemenea succes?
Încerc. Fac flotări!

Te menții într-o formă fizică sau îți lași trupul pradă vârstei biologice?
(Râde) Încerc să mă mențin.

De ce?
Păi am făcut niște analize și nu prea stau bine.

Ești pe ducă? Poate postum o să fii mai elogiat!
Am gastrită. Apropo de lansarea de la Sibiu, chiar vorbeam cu poetul Radu Vancu și îi povesteam că fac schițe, benzi desenate înainte să scriu romanul – cam asta e structura mea. Și el îmi spunea: „Băi, să vezi cât o să valoreze postum schițele astea!”.

TUDOR GANEA ERA PORECLIT “PATROCLE” ÎN COPILĂRIE

Ai avut poreclă în copilărie?
Am avut una. Îmi zicea Patrocle. Am jucat rolul lui Patrocle din „Dumbrava minunată” în școala generală și m-au văzut ăștia din cartier.

Și ai rămas Patrocle.
Mi-au zis Patrocle, câțiva ani!

Și s-au liniștit între timp?
Da.

Te văd orientat mai mult spre trecut decât spre viitor. Ai un temperament melancolic?
Nu zicea și Cărtărescu că „trecutul e totul, viitorul e nimic”?

Ai fost un copil cititor?
M-am apucat de citit târzior, printr-a VIII-a. Până atunci nu citeam. Alerga mama după mine cu cărțile prin casă!

TUDOR GANEA S-A APUCAT DE CITIT DUPĂ CE S-A ÎMBOLNĂVIT DE OTITĂ

Și cum ai descoperit lectura?
Păi am făcut otită, că făceam baie tot timpul. Și am rămas acasă într-un august și am citit Steinbeck, „La răsărit de Eden” sau „Pășunile Raiului”. Mare scriitor!

Ambiții literare prezinți?
Ce ar însemna?

Nu știu, să iei Premiul Nobel pentru literatură, să fii noul nostru Bob Dylan!
Nu.

Dacă iei Nobelul, ce faci cu el? Îl duci acolo, pe faleză? Îl lași pe dig?
Îți dai seama. Am avut ambiții când cochetam cu chitara, dar s-a dus și ala…

Cât a durat cariera dumitale de chitarist?
Păi am tot cântat, am început din liceu cu chitara, după care am ajuns la facultate și m-am întâlnit cu niște golani pe aici, colegi de grupă. Ne-am făcut noi o trupă, am rockerizat vreo opt ani. N-am cântat pe nicio scenă, numai în sala de repetiții, la Casa „Petőfi Sándor”.

Ești fericit, Tudor?
Câteodată da, câteodată nu. Ca toată lumea.

Când nu te supără gastrita asta păcătoasă?
Atunci sunt cel mai fericit!

Boemă practici?
Ce e boema? Descrie-mi-o!

Viața boemă.
Nu, nu mă văd cu nimeni, nu merg în baruri, cluburi.

Dacă te duc în Control, mai știi să te întorci acasă?
N-am fost decât o dată în Control.

Unde locuiești?
Pe lângă parcul Carol.

Deci nu ești un boem.
Nu sunt, n-am fost.

Cârciumi?
Nu prea.

Scandaluri?
Nu. Cu gastrita, nu pot să beau, îmi ies alea pe nas. Doar vin beau, dar din ăla făcut de mine și de tata.

Și o țuică seara, înainte de culcare.
Merge, merge și ea.

Țuica vindecă orice. Există concepția asta românească – de la gripă pân’ la cancer ori leucemie, țuica vindecă tot.
(Râde) Vindecă, dar trebuie să dai și cu usturoi.

Ești de acord cu această teorie?
Bineînțeles. Îmi și place țuica.

Ai mai umblat și dumneata prin lume, ai mai văzut…?
M-am mai plimbat, așa, am mers, dar prin Europa, n-am ieșit prea departe.

Între granițele Europei, deci. Unde ți-a plăcut dumitale?
Cel mai mult mi-a plăcut un orășel pe lângă Porto. Guimarães se numește. Pe bune, acolo mi-a plăcut cel mai mult!

Unde ai fost în voiaj de nuntă?
La bisericile fortificate săsești din Transilvania. Am făcut un tur, să vizităm câteva și să vedem și noi cum arată zona asta.

Ai protestat în Piața Victoriei?
Am fost și eu două zile.

Primele două?
Atunci când au dat ăia cu gaze în noi.

Și după aia te-ai liniștit?
Da, după aia am stat pe-acasă; am protestat de pe facebook. Am și plecat, am fost pe la Constanța, după aia pe la Gruiu, am fost plecat vreo două săptămâni.

Dar ai fost cu sufletul alături de protestatari?
Bineînțeles.

TUDOR GANEA SCRIE EXCLUSIV DIMINEAȚA

Dimineața scrii?
Numai dimineața, da, până spre prânz. De la 15:00 încolo, 16:00, nu mai merge treaba. N-am putut niciodată să scriu seara.

Și dacă nu merge scrisul, arhitectura. Arhitectura poți să ți-o faci și seara?
Arhitectura merge. Seara am făcut-o în toți anii de facultate, la câte nopți am pierdut cu proiectele! Intră mai bine atunci.

De ce crezi că se întâmplă asta – literatura dimineața și arhitectura seara?
Nu știu, mi-ai dat o temă de gândire. Am mintea mai limpede dimineața, și cred că de-aia. Arhitectura e sursă de venit principală, iar scrisul… în pauze!

Scrisul de plăcere.
Da. E clar, ce să mai… Așa o să fie viața mea: o să scriu de plăcere.

Îmi place Bucureștiul. Toată lumea îmi zice că sunt nebun, dar mie îmi place Bucureștiul de nu mai pot. Mă plimb, o iau la pas, am câteva trasee secrete ale mele, și nu îmi trebuie nimic.

Tudor Ganea, scriitor