Bine v-am regăsit, dragi prieteni.

Uite că aproape a trecut anul de când generozitatea eMAG a crezut de cuviință să înființeze saitul ”Cartea de la ora 5”.

Inițial, am fost literalmente siderat de această hotărâre. Pe de o parte, fiindcă eram și eu robul prejudecății cvasigenerale privind flagranta incompatibilitate între lumea afacerilor și deschiderile culturale. Iar pe de altă parte din pricina inadecvării de care mi se părea că ar suferi relația dintre năvala așteptărilor dumneavoastră și slăbiciunile ofertelor mele.

Când un sexagenar arheofil – elitist, eticizant, reacționar ireductibil, convins că-i de datoria lui să dea lecții de viață prin intermediul lecturii – se livrează fără armură unui public la jumătatea vârstei lui, compus din oameni pragmatici, energici, axați strict pe carieră și succes, cu picioarele bine lipite în prezent și cu privirile ațintite în viitor – e limpede că toată lumea are nevoie de răbdare și îngăduință. Adică tocmai două calități care lipsesc în chip asasin, aș zice, din peisajul nostru social.

Iată că, dacă stau să cântăresc după însumarea interacțiunilor noastre de nouă luni încoace, ne-am echilibrat cumsecade intențiile. Eu am îndrăznit să vă ispitesc cu moraliști din minunata școală a lui Epictet, Seneca, Marcus Aurelius, cu metafizică, istorie, memorialistică și ipostaze ale Bucureștilor de odinioară, ba chiar și poezie – în vreme ce dumneavoastră m-ați dedulcit la jurnalele de călătorie, dar mai ales la poveștile de succes care vă stimulează ascensiunea profesională, provenind cu precădere de la editura Publica, unde sportivi, rockeri, actori sau oameni de afaceri cu anvergură planetară își oferă virtuțile, viciile, agoniile și extazul ca itinerarii de curaj.

colaj-cartea-de-la-ora-5-mesaj-1

Sigur, am avut și neînțelegeri, inclusiv reproșuri. Cutare volum de proze scurte al unei autoare în vogă li s-a părut unora dintre dumneavoastră o cedare (inexplicabilă din parte-mi) în fața „kitsch-ului liricoid și nevricos”. Cineva acuză excesul de traduceri prezentate în dauna literaturii originale, în timp ce altcineva avertizează, dimpotrivă, asupra riscului de protecționism (izolaționism) dată fiind îngăduința exagerată, zice-se, față de noii veniți pe scena noastră literară. Ș.a.m.d.

Drept să fiu, mie îmi este foarte simpatic – și mi se pare de bun augur – gradul de participare emoțională, uneori chiar supra-reacționarea, dinspre cititori către comentator.

În fond, nemulțumirile sunt ceva cât se poate de normal, de vreme ce evantaiul preferințelor dumneavoastră este infinit, iar puterile unui singur comentator sunt fatalmente limitate. Oricât am încercat să mă „(re)calific la locul de muncă”, dublându-mi înclinațiile istorico-literare și apetitul față de filosofia stoică, de pildă, cu romane fantasy, intrigi polițiste, deprimisme nordice etc. nu am reușit să-i satisfac pe cei dornici de așa ceva, după cum, coborând garda câteodată, i-am stânjenit pe cei cu gusturi rafinate, care jură pe Kafka, Joyce, Hesse, Thomas Mann & Co. descumpănindu-i și pe cei (puțini, e drept) care ar fi dorit să vadă pe ecran și ediții rare, bucoavne străvechi, textologie de performanță și alte asemenea isprăvi la care un specialist lucrează o viață pentru a tipări la bătrânețe câteva pagini inestimabile.

colaj-cartea-de-la-ora-5-mesaj-2

Una peste alta, cred totuși că am ajuns la un modus vivendi acceptabil, cel puțin din punctul meu de vedere. Vă asigur că fac o selecție draconică a titlurilor, numărul cărților prefirate pentru a fi alese spre lectură și prezentare fiind de două, trei ori mai mare decât al celor rămase în competiție.

Astfel încât acum, la început de an, cu sentimentul că ne vom fi îngăduit reciproc și că, deci, îmi pot permite să sper în viitorul nevinovatelor mele bufonade livrești, vă doresc să vă bucurați intens de fiecare clipă, să nu vă lăsați descurajați de nevroza socială care ne agresează tot mai viguros (nu uitați : deznădejdea este păcatul suprem), să vă cumpăniți armonios dozajul de cultură și natură, de hedonism și responsabilitate, de bucătărie și bibliotecă.

Și să găsiți cât mai multă vreme pentru construcția de sine, pentru familie, ca și pentru lectură, liniște sufletească și împlinire spirituală.

Cu tot binele, al dumneavoastră

Dan C. Mihăilescu