Se întâmplă uneori ca, deși simțim că avem în noi o poveste care merită spusă, să ezităm. Să scrii o carte pare un lucru dificil, un act de îndrăzneală de care, vorba cronicarului, „se sparie gândul”. Dar poveștile neîmpărtășite cu alții se pot transforma într-o formă de presiune interioară care să nu ne dea pace. Ce e de făcut? Răspunsul este simplu: să așternem cuvintele pe „hârtia” virtuală a paginii laptopului, iar dacă nu suntem mulțumiți de rezultat să edităm și să reedităm textul. Haruki Murakami spunea că a rescris volumul al doilea din „Uciderea comandorului” de opt ori. Așadar, se întâmplă și la case mai mari. Iar dacă vrei să scrii o carte, iată 7 citate de la autori celebri care te vor inspira.

Lacrimile sunt cuvinte care au nevoie să fie scrise” spune Paulo Coelho.

Poate că prolificul scriitor brazilian nu este tocmai pe gustul tuturor cititorilor, însă trebuie să recunoaștem că se bucură de o popularitate uriașă pe tot globul. Prin cuvintele de mai sus, Paulo Coelho atrage atenția asupra rolului cathartic al artei. Literatura vindecă. Emoțiile puternice exprimate în cuvinte și transformate în poveste eliberează sufletul de povară. Nu putem să nu-i dăm dreptate autorului „Alchimistului”. În literatură, există multe exemple de scriitori care și-au transformat lacrimile în cuvinte. Să ne gândim la „Suferințele tânărului Werther” a lui Goethe, la „Maitreyi” a lui Mircea Eliade sau „De profundis” de Oscar Wilde. Iată o motivație bună ca să ne așezăm la masa de scris!

Dacă nu ai timp să citești, nu ai timpul sau uneltele să scrii. Atât e de simplu” e de părere Stephen King.

Devii scriitor… citind este mesajul pe care-l transmite maestrul genului thriller celor care vor să scrie o carte. Autorul seriei „Turnul întunecat” și al clasicului „Shining” nu face decât să atragă atenția asupra unui adevăr subliniat de mulți scriitori clasici sau contemporani: să citești cât mai mult este obligatoriu pentru un scriitor aspirant. E ca și cum ai fi ucenic la un maestru.

Dar dacă nu suntem mulțumiți de ceea ce scriem?

Sunt iritat de propria mea scriitură. Sunt ca un violoncelist ale cărui urechi aud muzica, dar ale cărui degete refuză să reproducă cu precizie sunetul dinlăuntrul lor” spunea Gustave Flaubert.

Iar dacă un scriitor de talia lui, un stilist desăvârșit precum Flaubert susținea acest lucru, trebuie să prindem curaj. O trăsătură esențială a unui artist este dorința de autodepășire. Să ne amintim de Mircea Eliade care spunea că a citit de zeci, poate de sute de ori începutul romanului „Salammbo” de Flaubert, pentru că i se părea perfecțiunea stilistică. Autorul francez îi îndeamnă așadar pe scriitori aspiranți la o continuă autodepășire.

Un alt sfat util ne vine de la autorul distopiei „Fahrenheit 451”, roman-cult al literaturii universale. Cu o evidentă notă de umor, Ray Bradbury spune:

Scrie în fiecare zi a vieții tale. Citește intens, apoi vezi ce se întâmplă. Cei mai mulți prieteni de-ai mei care au ținut această dietă au cariere foarte mulțumitoare”.

Vorba lui Stephen King, atât e de simplu!

Cât privește raportarea scriitorului la lumea fictivă creată, suntem convinși că sfatul lui Ernest Hemingway este cel mai bun.

Ca scriitor nu trebuie să judeci. Trebuie să înțelegi

Cel de la care ne-au rămas cărți ca „Fiesta” sau „Dealurile verzi ale Africii” a reușit să creeze o lume atât de complexă tocmai pentru că nu și-a judecat nici personajele, nici situațiile în care au acționat ele. Cel care trage concluziile și își arogă rolul de judecător al lumii fictive este doar cititorul.

Misiunea unui scriitor nu este una simplă, ci implică mari responsabilități. Despre puterea cuvintelor s-a vorbit din cele mai vechi timpuri. Ele pot instrui, mângâia, inspira, dar și distruge sau manipula – dacă sunt folosite cu intenții mai puțin corecte. Despre rolul scriitorului ne vorbește și Albert Camus, autorul romanelor „Ciuma” și „Străinul”.

Scopul unui scriitor este să împiedice civilizația să se autodistrugă” susține autorul francez.

Epopeea lui Ghilgameș” ne amintește cum gândeau și simțeau oamenii cu aproximativ trei milenii înainte de Hristos. Poemele homerice, „Iliada” și „Odiseea”, ne vorbesc despre eroi, bătălii celebre și prăbușirea unor puteri ale lumii antice, petrecute cu peste un mileniu înainte de Hristos. Indiferent dacă este vorba despre scrieri de ficțiune sau nonficțiune, cărțile reprezintă memoria umanității, o istorie a evoluției noastre. Prin intermediul cărților, epoci de mult apuse trăiesc în contemporaneitate, iar noi putem stabili un dialog cultural cu scriitorii, peste veacuri. Până la urmă, are dreptate Umberto Eco, autorul romanului „Numele trandafirului”, care spune:

Ca să supraviețuiești, trebuie să spui povești”.

Voi v-ați gândit vreodată să scrieți o carte?